Biblia lui Wulfilla

Jan 05, 2019

[caption id="attachment_9298" align="aligncenter" width="800"]

Codex Argenteus sau Biblia lui Wulfilla este cel mai valoros manuscris al Suediei și unul dintre cele mai valoroase din lume. Cartea, veche de 1.650 de ani a fost scrisă de un preot din Dacia…

Ceea ce este de-a dreptul uimitor este faptul că acest manuscris folosește în proporție de 90% aceleași litere grecești, latine și getice care există și pe Tăblițele de la Sinaia, și rune gotice în proporție de 10%, după cum  spune regizorul Leonardo Mihail Tonitza în filmul NIASCHARIAN – Să renaștem. Acest fapt este o dovadă clară a neapartenenței germanice a preotului Wulfila, al cărui nume era, probabil, Vulpilă.

Trei tăblițe de lut misterioase

Prof. dr. Lars Munkhammar, istoric la Universitatea din Upsala, unde se găsește manuscrisul: „Wulfilla s-a născut în 311 e.n. și a murit, probabil, în anul 381 e.n. iar la mijlocul secolului IV a tradus Biblia. S-a născut și a trăit în Dacia, în România de astăzi, și a devenit episcop al popoarelor gotice. La traducerea acestei Biblii a fost folosit un alfabet rămas din acea limbă. Wulfila a folosit la traducerea acestei Biblii o limbă veche despre care nu știm nimic. Menirea lui a fost să schimbe un popor războinic, într-unul pașnic. Acest alfabet a fost folosit în Suedia, nu știu pentru cât timp dar, în paralel cu alfabetul latin, a fost folosit ca scriere sacră mult timp după Wulfilla” (Interviu din filmul NIASCHARIAN – Să renaștem, primul documentar al trilogiei '"Niascharian", film dedicat celei mai vechi scrieri din lume și continuității sale ca și scriere sacră pe parcursul a cca. 8 milenii în teritoriul actual al României. "Niascharian - Să Renaștem" prezintă artefacte în premieră, unele la prima filmare, cum sunt Amuletele de la Tărtăria, Tablițele din plumb din Tezaurul de la Sinaia, Codex Rohonczi, Biblia lui Wulfilla, Gresia de la Cosăuți etc.)

Inițial, Biblia lui Wulfilla a avut 336 de pagini în care erau cuprinse cele patru Evanghelii. Astăzi, la Upsala, mai există 187 de pagini. Documentul a fost scris pe un pergament subțire violaceu cu cerneală cu praf de argint și aur, de unde și numele de Codex Argenteus. El a fost descoperit în secolul al XVI-lea în mănăstirea benedictină din Werden, Germania.

Când a trăit Zalmoxis?

Aventura acestui manuscris a fost una pe măsura valorii lui, după cum ne spune Ziarul Lumina: „Până în 1600, a trecut prin mâinile împăratului Rudolph al II-lea, după care a ajuns la Praga. În 1648, după ce suedezii au ocupat Praga, au luat Biblia ca pradă de război şi au dus-o la Stockholm, fiind depusă în biblioteca reginei Christina. După abdicarea reginei, a fost luată de bibliotecarul Isaac Vossius şi dusă în Olanda. În 1669, însă, a fost cumpărată de Magnus Gabriel de la Gardie, cancelarul Universităţii din Uppsala, care a readus-o în Suedia, unde se află şi în prezent.”

Daniel Roxin

Foto: Codex Argenteus sau Biblia lui Wulfilla (lectiedeistorie.blogspot.com)