Cărașul, eterna poveste

Mar 08, 2019

Cărașul este un râu de 110 km lungime din regiunea Banat din România și Serbia, afluent al Dunării.  În slavă „Kras“ însemnează calcar, râul traversând o importantă zonă carstică a judeţului. Există şi varianta etimologiei turcă, în limba turcă – kara, înseamnă negru. Dacii îl denumeau Upa, iar în perioada romană râul se numea Apo.

Râul Căraș izvorăște în Munții Aninei, la nord-est de orașul Anina, în apropiere de izvoarele râurilor Bârzava și Nera. Curge în România pe o lungime de 50 km, inițial către nord, apoi, în orașul Carașova se întoarce către sud-vest, și primește mulți afluenți scurți (cel mai important Lisava) și trece pe lângă multe sate (Giurgiova, Ticvaniu Mare, Grădinari, Vărădia, Mercina, Vrani) înainte de a intra în Voivodina. Pe o porțiune de 4,1 km râul marchează frontiera româno-sârbă.

Imediat după trecerea graniței, râul Caraș primește doi afluenți principali, Boruga din partea dreaptă și Ilidia din stânga. Trece apoi pe lângă satele Coștei, Voivodinț, Dobričevo, Straja și Jasenovo și ajunge în partea estică a Dunei Deliblății și a dealului Dumača, cea mai estică parte a Dealurilor Zagajica.

Din acest punct Cărașul este canalizat și încorporat în ultima parte a Canalului Dunăre-Tisa-Dunăre. Trece pe lângă satele Dupljaja, Grebenaț, Kajtasovo și Banatska Palanka, sfârșindu-și cursul de 60 km prin Serbia vărsându-se în Dunăre în apopiere de satul Stara Palanka. Cărașul drenează o zonă de 1 400 km², și, deși a fost canalizat, nu este navigabil.

[caption id="attachment_9542" align="aligncenter" width="900"] Astăzi Coșteiul are doar un singur pod. Fotografia realizată în anii `70 ai secolului trecut.[/caption]

Pe vremuri, mai ales în zona satelor Coștei și Voivodinț, Cărașul se revărsa cel mult de două ori pe an. De câțiva ani, râul se revarsă de trei sau patru ori pe an, provocând pagube enorme. Și fiind vorba de Căraș, să ne reamintim că peste râu, la Coștei,  se trecea pe cele patru poduri (două din beton armat și două din lemn). Astăzi există doar un singur pod.

Amintind localitatea românescă Coștei, satul are un aspect deosebit de al altor sate bănăţene. Fiind strâns între Căraş şi poala Dealului, străzile sunt îngustate, casele lipite unele de altele, fără grădini, dând Coşteiului un pronunţat aspect de orăşel. Cu toate că străzile sunt înguste, pe niciuna din ele nu lipsesc copacii: tei, salcâmi, castani, care dau o notă de prospeţime satului şi un farmec deosebit străzilor.

[caption id="attachment_9543" align="aligncenter" width="800"] Coștei[/caption]

Datorită poziţei sale geografice, Coşteiul beneficiază de o climă temperat-continentală cu interferenţe de tip submediteranian. Această zonă se află sub influenţa anticiclonului Azore şi a maselor de aer venite dinspre Marea Adriatică, ceea ce face ca iernile să fie relativ blânde, iar verile răcoroase. Vântul, denumit Coşava, împinge norii purtători de ploaie deasupra întregii zone, chiar și vara ceea ce face ca seceta să fie redusă ca timp şi intensitate.

Temperatura medie anuală este de 11,5 grade Celsius. În ultimi ani se observă o accentuată schimbare climatică la nivel global, ceea ce face o trecere aproape bruscă de la iarnă la vara. Din cercetările efectuate de-a lungul timpului s-a observat că o treime din ierni sunt blânde.

Din ”Monografia Coșteiului 1361 – 2011”

de Mariana Stratulat și Marin Gașpăr