Originea Coşteiului

May 02, 2019

Originea

Originea Coşteiului se pierde în negura veacurilor. Malul drept al luncii Căraşului, ridicat, ferit de inundaţii, mergând paralel cu coastele prin care se termină câmpul înalt dintre Vârşeţ şi Coştei, oferea oamenilor din cele mai vechi timpuri condiţii de viaţă dintre cele mai favorabile.

Lunca fertilă, acoperită de păduri şi tufişuri în care populaţia îşi putea găsi cu uşurinţă scăparea în faţa eventualilor duşmani, este lucru atestat de toponimicul Zbăg, care în slavona veche înseamnă loc de refugiu. Râul în care se găsea peşte din abundenţă, pădurile bogate în vânat care acopereau coastele dealurilor şi văile, malul de nisip cimentat în care se puteau săpa uşor adăposturi - erau avantaje care au atras spre valea Căraşului oamenii din cele mai vechi timpuri.

Urme neolitice au fost găsite în imediata vecinătate a Coşteiului, la Vărădia şi Oreşaţ, iar în anul 1888 la Cheveriş, cu ocazia săpării unor fântâni, s-au găsit la cca 3-3,5 metri adâncime oase de zimbri şi cerbi, alături de unelte de piatră şi hârburi de oale de lut, ceia ce arată că în satul nostru a existat viaţă încă de acum 10.000 de ani. Pe Valea Sârbii s-au dezgropat către sfârşitul secolului al XIX-lea, urme de locuinţe, oase de oameni, o sabie şi cioburi de oale, fapt care dovedeşte că şi acolo a existat o aşezare omenească. În preajma Primului război mondial prin 1913, au fost găsite în partea de nord a hotarului satului cărămizi romane, fapt care indică existenţa unei aşezări romane, dar cercetări amănunţite nu s-au făcut.

Hora la Coștei, 1938

Primul nume sub care apare în documente Coşteiul este cel de Kuueşd, în 18 noiembrie 1361, vechimea satului depăşind deci 650 de ani. În acest document Kuueşdul este amintit ca cetate. Că cetatea Kuueşd este Coşteiul de astăzi reiese dintr-o serie de documente. Astfel un document datând din 28 aprilie 1421, arată că satele cu care se mărgineşte Kuueşd-ul sunt: Iaam (Iam), Rusloch (Rusova), Myrsinch (Mârcina), Kiiviis (Cheveriş), Kuueşd-ul fiind în mijlocul lor. Studiind harta vedem că între aceste localităţi se găsesc satele Coştei, Ciortea şi Vrani. Ciortea este însă amintită în 1367 ca aparţinând districtului Kuueşd, iar Vraniul, tot în acest an apare sub numele de Varany, aparţinând tot cetăţii Kuueşd. Rezultă deci că numai Coşteiul putea fi această cetate. Acest lucru este confirmat de alte documente în care sunt amintite denumiri de locuri şi familii din Coştei. Astfel într-un document din 7 mai 1367 este amintit în hotarul Kuueşdului „monticulum Berch”, adică dealul Bercii, iar în 13 martie 1369 de asemenea este amintit Goronz şi monticulum Berch. În docu-mentele din secolul al XIV-lea sunt amintite numele de familii Radoslav, Roxa, Dobroiu, familii existente şi azi în Coştei, după cum şi toponimele legate de numele de familie Bercia sunt de asemenea numeroase: Dealul Bercii, Fântâna Bercionilor, Ogaşul Bercionilor etc.

Kueşdul era centrul unui district care cuprindea în 16 septembrie 1367 următoarele localităţi: Chorta (Ciortea), Varany (Vrani), Radumila (Radimana), Liscuizi (Lescoviţa), Mycuziny (Nicolinţ), iar în 1921 Kiiviis (Cheveriş), Myrsinch (Mârcina), Iaam (Iam). În 21 septembrie 1370, un document dat în Muzeu Sompli (Şemlacul Mare din România), apare scris "Radul Vayvoda comes de Kuuesd", de unde rezultă că acest district era condus de un voevod, fiind o organizaţie teritorială de tip slavo-român. Alte documente datând din 8 martie 1376 şi martie 1381, arată ca locuitori ai Coşteiului apar Mihail, fiul lui Ioan şi Paulus de Jurciuc, acesta din urmă fiind castelanul cetăţii.

În anul 1391 este amintit ca Kuuesd, iar în 1404, Kuesthly.

Originea

Apartenența naţională a locuitorilor Coşteiului este arătată în documentul dat la 1 ianuarie 1390 în Timişoara de către regele Sigismund al Ungariei, în care sunt amintiţi: ”Paulus Roiac et Radoslau, olahy de pertinenciis castri Kuuesd, in ad Nexe Bank et Petri similiter olahorum", iar mai departe "olahi Dobroui...”. La 19 martie 1395 este amintit un Vlad Bobal - olahus, de unde reiese că locuitorii Coşteiului în acele timpuri au fost români.

Cea mai veche referire la numărul locuitorilor se găseşte în conscripţia făcută pe timpul lui Iosif al II-lea în 1774. Coşteiul este numit Kuschtil, în cercul Werschetz, având o populaţie de 447 familii valahi (români), posedând o suprafaţă de 6829 jugăre de pământ şi 1234 clafteri, fiind tot al doilea sat de pe valea Căraşului ca mărime.

În anul 1851, statistica Dicezei romano-catolice a Cenadului arată că Coşteiul (Kastel) aparţine parohiei Vârşeţ. Numărul locuitorilor era de 2149, dintre care 2137 ortodocşi şi 12 catolici. Populaţia creştea încet, în 1857 numărul locuitorilor fiind de 2370, iar în 1869 de 2455 din care 2432 ortodocşi (nu s-au dat date pe naţionalităţi), 10 catolici şi 13 evrei.

Potecile Coșteiului

La începutul secolului XX, Coşteiul număra 2210 locuitori, dintre care 2141 români, 3 sârbi, 35 ţigani şi 34 alte naţionalităţi (germani, unguri, slovaci, croaţi, evrei). Satul avea 524 case, dintre care 95 din cărămidă arsă şi piatră, 175 din cărămidă nearsă, 58 din pământ bătut şi cărămidă nearsă, 196 din lemn. Acoperişul era făcut la 476 de case din ţiglă, iar la 48 din şindrilă. După primul război mondial populaţia satului scade mult. În anul 1921 se mai numără 1.949 lucuitori, diferenţa de 267 în minus datorându-se pierderilor suferite în timpul războiului, deficit-ului demografic şi plecării a peste 100 de persoane din Coştei.

Conform recensemântului din 1981, localitatea Coştei număra 1182 de locuitori, dintre care 1150 români, 16 sârbi, 4 albanezi, un croat, un slovac, 15 iugoslavi şi 4 de alte naţionalităţi. La muncă provizorie în străinătate îşi petrec câte un sezon sau întreg anul, în jur de 180 de coşteieni. Numărul decedaţilor în fiecare an este de 10-15 persoane, iar al noilor născuţi de doar 4-5.

Azi, din păcate, în Coștei trăiesc în jur de 500 de suflete.

Din cartea ”Monografia Coșteiului 1361 – 2011”

De Mariana Stratulat și Marin Gașpăr

 

Articole similare selectate pentru tine

Un episod premergător apariției ziarului ”Nădejdea” din Vârșeț

Un Comitet de iniţiativă ad−hoc constituit, a lansat la Coştei, la 27 martie 1927, un apel către românii din Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, ce avea trei subtitluri extrem de sugestive: »Pentru organizarea tuturor românilor«, »Care este politica reală a românilor?« şi »Necesitatea apariţiei unui ziar românesc«. Documentul este în ahiva episcopiei Caransebeş şi nu este inventariat.

Trupa de Teatru ”Neica” din Coștei la Pygmalion în Viena

Membrii Trupei de Teatru ”Neica” ce funcționează în cadrul S.C.A. ”Mihai Eminescu” din Coștei, au contribuit în seara zilei de 24 octombrie 2015 la înfăputirea istoriei, prezentându-se ca prima trupă românească de amatori de la noi, în Sala de spectacole a Teatrului ”Pygmalion” din Viena.

TĂCEREA CARE RĂSUNĂ

În rândurile care urmează vom încerca să refacem, punând cap la cap, informaţii din presa vremii, opinii, date de istorie literară, amintiri, fotografii, pentru a reconstitui o secvenţă cotidiană din vara anului 1946, respectiv din 11 august când a avut loc, la Coştei, prima şezătoare literară oficială, organizată de Comitetul de Redacţie al „Libertăţii Literare”, unde s-a înfiinţat Cercul Literar „Lumina”, care, în esenţă, stă la baza mişcării literare din Voivodina în limba română.