Tradiţii iniţiatice în spaţiul românesc - rozicrucienii

Jul 13, 2019

trandafir.jpg

Ordinul Crucii cu Trandafir, sau Ordinul Rozacroce, exercită o fascinaţie deosebită asupra celor preocupaţi de domeniul iniţiatic. Sunt exegeţi care includ acest ordin în rândul ,,cavaleriilor iniţiatice”, în continuarea dezideratului mistic al Cavalerilor Templieri, consacrându-i un loc bine meritat în cristalizarea masoneriei speculative.


Aşa cum precizează specialistul Roland Edighoffer, gândirea rozicruciană a răspuns unor aspiraţii eterne şi universale ale umanităţii, fiind deci situată într-o tradiţie imemorială. Deţinând o simbolistică raportată la arhetipuri ale inconştientului colectiv, mitul rozicrucian îşi menţine forţa şi perenitatea. Nici până astăzi, Crucea şi Trandafirul nu şi-au pierdut nimic din profunzimea semnificaţiilor iniţiale. Cercul şi Crucea au reprezentat, permanent în simbolism, divinitatea, lumea, întruchipând, potrivit lui Carl Gustav Jung, Omul în totalitatea sa. Crucea unită cu trandafirul sapienţial reprezintă emblema unei aristocraţii nu atât de sânge, cât una a spiritului. Prin dezideratul reformării societăţii, prin umanismul promovat – poate aici trebuie inclusă componenta alchimică, rozacrucienii sunt precursorii iluminismului.

unnamed.jpg

Sub influenţa misticismului arab, preluat de templieri, Ordinul Rozicrucian a postulat, în esenţă, o singură religie, care să fundamenteze un stat universal, condus de o elită a spiritului şi minţii, formată din acei ,,Superiori Necunoscuţi”. Rolul simbolisticii rozicruciene va fi unul major în ceea ce priveşte coagularea masoneriei speculative şi, mai ales , în dezvoltarea riturilor de perfecţie ale acesteia, proces care s-a petrecut începând cu secolul al XVIII-lea. Astfel, în 1762, Consiliul Cavalerilor din Orient, înfiinţat la Paris, a elaborat ritualul pentru cele şapte grade ale ritului adonhiramit. Al şaptelea grad, cel mai înalt, era cel de Cavaler Rosa-Croce, cu o simbolistică creştină şi hermetică totodată. Marea Lojă din Lyon avea al optulea grad, denumit Cavaler al Spadei şi Rosa-Crucii, al cărui ritual reitera simbolistica gradului de maestru. În 1763, Jean Baptiste Willermoz a înfiinţat un Consiliu al Vulturului Negru, în cadrul căruia unul dintre cele mai ermetice grade se numea Mare Maestru al Vulturului Negru Rosa-Croce. Ritualul aferent conţinea elemente hermetice şi kabbalistice. De asemenea, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat deţine pentru cel de al 18-lea grad denumirea de Cavaler Rosa-Croce. În spaţiul românesc, ideile profesate de mişcarea rozicruciană s-au răspândit extrem de rapid, putându-se identifica un fenomen de sincronicitate cu occidentul european. Datorită mai multor cercetători – îi amintim aici pe Ştefan Mâşu, Tudor Sălăgean şi Radu Cernătescu, putem astăzi cunoaşte foarte clar filiaţiile rozicruciene din spaţiul românesc. La începutul secolului al XVII-lea, Transilvania se afirmă ca parte a lanţului universal al tradiţiei hermetice. Unul dintre rozicrucienii perioadei, Michael Maier, fostul medic personal al împaratului Rudolf al II-lea, precizează, în anul 1617, că în galeria celor mai iluştri iniţiaţi ai umanităţii, începând cu Hermes Trismegistus, este inclus şi un anume Melchior Cibiniensis Ungarus, adică a unui iluminat sibian. Se cunosc astăzi legăturile principelui transilvănean Gabriel Bethlen cu Ordinul Rosa- Croce, precum şi proiectele sale politice, economice şi culturale care au decurs din asumarea reformismului rozicrucian.

roz.jpg

La curtea principelui transilvănean, a fost primit unul dintre marii rozicrucieni ai timpului, Johan Heinrich Alsted, care a fost desemnat şi rector al Colegiului Academic de la Alba Iulia. Autor al unei Enciclopedii în şapte volume, Alsted a abordat teme precum Kabbala, alchimia, influenţând nume mari ale Europei Luminilor: J. A. Comenius, G.W. Leibnitz, D. Diderot etc. Dincolo de Carpaţi, în Moldova, câteva decenii mai târziu, se va afirma intelectual dar şi politic Dimitrie Cantemir, considerat unul dintre marii învăţaţi rozicrucieni ai vremii, ulterior şi francmason - posibil prin intermediul ţarului Rusiei Petru cel Mare, cu care se afla în relaţii foarte apropiate. Influenţele ideilor rozicruciene au primit explicitări multiple în secolele care au urmat şi în spaţiul românesc, alimentând curente culturale şi politice, contribuind astfel la ceea ce Radu Cernătescu numea ,,naţionalismul esoteric românesc”.

Antoniu Martin

 

Articole similare selectate pentru tine