Din vremea în care oamenii vorbeau cu albinele

Aug 02, 2019

instiintarea-albinelor-1_red_compressed.jpg

Multe popoare, inclusiv vechii egipteni, venerau albinele, pe care le considerau mesageri ai zeilor. Egiptenii le-au numit „lacrimile lui Ra” și chiar au folosit albina ca simbol pentru a reprezenta Egiptul de Jos în hieroglifa regală.


A existat o vreme în Europa în care aproape fiecare familie de la țară care ținea albine urma un obicei ciudat. Atunci când avea loc un deces în familie, cineva trebuia să meargă la stupi și să le anunțe albinelor tragedia care îi lovise, scrie incredibilia.ro. Oamenii erau convinși că, dacă acest obicei nu era respectat, urmau și alte pierderi, cum ar fi faptul că albinele părăseau stupul, nu produceau destulă miere sau mureau. În mod tradițional, albinele erau anunțate nu numai de decese, ci de toate problemele importante ale familiei, inclusiv despre nașteri, căsătorii și absențe îndelungate în urma unor călătorii. Se credea că, dacă albinele nu erau anunțate, aveau să apară tot felul de calamități. Acest obicei ciudat este cunoscut ca „înștiințarea albinelor”. Oamenii au avut dintotdeauna o legătură specială cu albinele. În Europa medievală, albinele erau foarte prețuite pentru mierea și ceara lor. Mierea era folosită ca hrană, pentru fabricarea miedului – posibil cea mai veche băutură fermentată a omenirii – și ca medicament pentru tratarea arsurilor, tusei, indigestiei și a altor boli. Lumânările din ceară de albine ardeau mai bine, mai mult și mai curat decât lumânările confecționate din alt tip de ceară. Albinele erau adeseori crescute pe lângă mănăstiri și conace, unde erau îngrijite cu cea mai mare atenție și considerate ca făcând parte din familie sau comunitate. Era considerat nepoliticos să te cerți în prezența albinelor. Practica înștiințări albinelor s-ar putea să-și aibă originea în mitologia celților, unde se spune că albinele făceau legătura dintre lumea noastră și lumea spiritelor. Așa că, dacă aveai mesaje pe care doreai să le transmiți cuiva care murise, tot ce trebuia să faci era să înștiințezi albinele și ele aveau să ducă mesajul mai departe.

instiintarea-albinelor-4_red_compressed.jpg

Detaliu din „Apicultorii”, de Pieter Bruegel cel Bătrân (1568). Foto: Wikimedia

Înștiințarea albinelor era un obicei larg răspândit în multe locuri din Europa. În cele din urmă, tradiția a trecut Atlanticul și a ajuns în America de Nord. Modalitatea tipică de „înștiințare a albinelor” era ca gospodarul să meargă la stupi, să bată încet în ei pentru a atrage atenția albinelor și apoi să murmure cu voce îndurerată vestea tristă. De-a lungul secolelor, au apărut zicători specifice fiecărei regiuni. De exemplu, soția celui decedat cânta încet în fața stupului: „Stăpânul a murit, însă nu plecați / Stăpâna voastră vă va îngriji cum trebuie.” În Germania, se făcea auzit un cuplet similar: „Albinuță, stăpânul nostru a murit / Nu mă părăsi la durere.” În cazul deceselor, cel care îngrijea albinele înfășura capătul stupului cu o bucată de stofă neagră. Dacă în familie avea loc o nuntă, stupii erau decorați și în fața lor erau puse prăjituri, pentru ca și albinele să ia parte la festivități. Cuplurile nou-căsătorite se prezentau în fața albinelor casei; dacă nu ar fi făcut asta, viața lor conjugală ar fi fost nefericită. Dacă albinele nu luau parte la doliu, asupra familiei și persoanei care cumpărase stupul se abăteau mari nenorociri. Relația intimă dintre albine și îngrijitorii lor a dus la tot felul de superstiții. Una dintre ele spune că aduce ghinion să vinzi sau să cumperi stupi, fiindcă atunci când vinzi un stup, îți vinzi și norocul odată cu el. În schimb, albinele erau folosite la trocuri sau oferite în dar. Dacă albinele zburau într-o casă, însemna că în curând vei primi vizita unui străin. Dacă se opreau pe acoperișul tău, aduceau cu ele norocul. Însă relația dintre oameni și albine trece de superstiție. Albinele ne ajută să supraviețuim. 70 dintre cele mai importante 100 de cereale care hrănesc 90% din populația Globului se bazează pe albine pentru polenizare. Fără albine, aceste plante ar înceta să mai existe, alături de animalele care le consumă. Dacă albinele ar dispărea, efectul asupra lanțului trofic ar fi devastator. Pierderea unui stup este un lucru cu mult mai rău decât simpla pierderea unei surse de miere. Consecințele pot fi mortale. Iar tradiția de „înștiințare a albinelor” pune accent pe această conexiune profundă dintre oameni și „lacrimile lui Ra”.

Foto: Detaliu din „Văduva”, o pictură de Charles Napier Hemy (1895). Foto: Wikimedia

 

Articole similare selectate pentru tine

Vaccinul care ar putea salva albinele

Oamenii de ştiinţă din Finlanda au dezvoltat un vaccin comestibil despre care afirmă că reprezintă primul din lume ce protejează albinele, conceput în speranţa de a opri declinul acestor populaţii de insecte, fapt ce ar putea provoca o criză alimentară mondială.

Megachile pluto, albina gigantică

Insulele Moluce de Nord sunt un lanț de insule care fac parte din arhipelagul indonezian. Aici vom găsi superba atracție turistică Bali și cafeaua javaneză. Insulele nordice nu sunt la fel de mari precum cele din sud, însă adăpostesc o comoară biologică. Pe insulele Tidore, Bacan și Halmahera trăiește cea mai mare albină din lume.

Căpăceala, comoara terapeutică a stupului

Datorită proprietăţilor curative deosebite, căpăceala de albine sau de faguri este unul dintre cele mai valoroase produse apicole. Acest „medicament", realizat de albine în farmacia stupului, are o aromă deosebită şi păstrează proprietăţile terapeutice ale elementelor active din compoziţia sa: mierea, ceara, propolisul, enzimele şi antibioticele naturale. Din acest motiv, căpăceala de pe faguri are o importanță medicală greu de egalat.