„Libertatea” noastră cea de toate săptămânile

Jun 26, 2020

Vremea trece, vremea vine. Totul trece, totul se schimbă, doar Cronos rămâne veşnic şi mereu de veghe asupra a tot şi a toate. Iar noi, jurnaliştii şi scriitorii, ca actori trecători (predestinaţi poate sau chemaţi de necunoscut) ai unui fragment şi ai unui spaţiu din nemărginitul lui imperiu, am avut menirea şi onoarea să consemnăm pe hârtie tot ce ne-a oferit în cadrele vieţii şi evenimentelor pe care ni le-a împrumutat pentru a le eterniza pentru posteritate.

Aşa se face că marea familie a presei scrise şi a activităţii editoriale a românilor de pe meleagurile noastre bănăţene, voivodinene, sârbeşti, europene, cândva şi iugoslave, pe care o reprezintă cu mare demnitate şi fidelă limbii române literare Casa de Presă şi Editură „Libertatea” din Panciova, a ajuns să se bucure a venerabilei sale vârste de 75 de ani de existenţă şi de muncă continuă şi trudită în ogorul, interesul şi întru binele cititorilor săi şi al românilor din aceste ţinuturi panonice.

Acest nucleu al intelectualităţii noastre a fost primul din care a erupt univers nostru mediatic minoritar în secolul XX, „Libertatea” fiind fondată înainte de redacţiile de radio şi televiziune de orice nivel şi ale periodicele săteşti de expresie românească din ultima vreme. Casa noastră este, dacă vreţi, o imensă enciclopedie imprimată pe hârtie tipografică şi în prezent şi pe suporturi electronice a românilor din acest colţ de lume şi a comunităţii în care au trăit, trăiesc şi vor trăi ei. O enciclopedie-document al continuităţii şi identităţii noastre istorice, consemnată pentru totdeauna.

„Libertatea” noastră cea de toate săptămânile, respectiv săptămânalul nostru cel de toate sâmbetele, împreună cu cărţile editurii noastre şi cu publicaţiile noastre periodice – „Lumina”, „Bucuria Copiilor” şi „Tinereţea” (în trecut „Tribuna Tineretului”) strălucesc şi durează neîntrerupt în universul mediatic în care trăim, muncim, creăm şi ne manifestăm, fiecare după posibilităţile, capabilităţile şi cunoştinţele sale, toţi fiind mânaţi de farmecele magnetice ale textelor publicate pe paginile ziarelor sau cărţilor noastre, ele constituind şi prelungiri în timp, eternizate peste generaţii, ale celor consemnate de noi, slujitorii cuvântului scris ce am trăit, trăim sau vom trăi în spaţiul şi fragmentul vremelnic pe care ni le-a încredinţat atotputernicul Cronos.

Iar consemările noastre – ale jurnaliştilor, scriitorilor şi oamenilor noştri de cultură de ieri, de azi şi de mâine – au fost, sunt şi vor fi bucăţi desprinse din realitatea trăită, din preocupările, manifestările spirituale, culturale şi sportive de variate genuri, din viaţa de zi cu zi, din amintirile nostalgice, din gândurile, contemplările, dorinţele, năzuinţele şi speranţele noastre, din ezitările, rătăcirile, problemele şi neînţelegerile noastre – ale societăţii şi comunităţii în care am trăit, trăim şi vom trăi, ale etniei noastre româneşti din toate timpurile şi din toate orânduirile statale şi condiţiile economice şi de altă natură în care am trăit, dar şi ale multor altor lucruri şi evenimente ce s-au petrecut, se petrec şi se vor petrece şi pe plan european şi mondial, inclusiv în România.

Toate ele la un loc şi separat au constituit, constituie şi vor constitui materia primă din care s-au alimentat compartimentele Casei „Libertatea” şi care au făcut din ea un puternic focar mediatic, cultural şi spiritual, o carte de vizită identitară specifică pentru toate timpurile şi un deschizător necontenit de drumuri bătătorite pe hârtie, iar în ultimul timp şi pe suporturi electronice, spre trecut, prezent şi viitor, o fereastră deschisă spre Europa şi spre lume, dar şi spre noi înşine ca minoritari şi cetăţeni care ţin la limba, cultura, spiritualitatea şi, în fine, la viaţa lor, valori pe care doresc să le transmită generaţiilor din vremurile de mâine-poimâne. Marea majoritate a slujitorilor cuvântului scris cultivat de Casa „Libertatea” şi-au consacrat decenii în şir sau viaţa întreagă proiectelor şi conduitei ei, depunând multă energie, eforturi şi sacrificii personale, aşa că merită numai cuvinte de laudă şi să fie consideraţi adevăraţi laureaţi.

Căci, „Libertatea”, ca şi casă sau instituţie de presă şi editură de profesionişti, unică şi prestigioasă, le-a fost a două casă, pentru care au luptat la bine şi la rău, pe care au păstrat-o de-a lungul timpului, în pofida vicisitudinilor şi necazurilor care s-au abătut asupra ei, fără ca ea să aibă vreo vină. De aceea şi eu însumi pot declara, sus şi tare, că mă mândresc că lucrez, scriu şi creez la Casa „Libertatea” ca profesionist de aproape patru decenii, respectiv de circa 50 de ani, dacă socotesc şi anii din tinereţe când eram corespondent sau colaborator extern al periodicelor ei.

# Vivat, crescat, floreat in aeternum „Libertatea”!

Vasa BARBU