Preotul Avram Corcea – un deschizător de drumuri

Jan 22, 2016

Avram Corcea a fost şi este încă o personalitate în această parte a Banatului.

---

Îmi permit, din materialul pe care-l am la îndemână să fac, măcar parţial, portretul omului de cultură coşteian – preotul Avram Corcea. S-a născut în Coştei la 14 aprilie 1868. Şcoala primară o termină în satul natal, liceul îl face la Beiuş, iar teologia la Sibiu. Revine în Coştei la 1891 muncind pentru sat şi nu numai pentru el.

Subliniez câteva activități importante ale preotului Avram Corcea:

-    Împreună cu Episcopul român Ciorogariu, Vasile Goldiş şi alte personalităţi ale Banatului, participă la Congresul Naţionalităţilor, ţinut la Budapesta pe 10 iunie 1895. Acest congres avea drept scop purtarea luptei împotriva maghiarizării.

-    Cu alţi intelectuali convoacă o conferinţă la Vârşeţ pe 10 aprilie 1906, invitând pe toţi fruntaşii politici români să participe la alegeri.

-    La alegerile dietale din 30 aprilie 1906 este ales bărbat de încredere a listei avocatului vârşeţean Vladimir Spătariu.

-    Avram Corcea răspunde negativ la cerinţele insistente ale antistei comunale de-a trimite actele referitoare la biserică, în limba maghiară, susţinând că prin lege este garantat ca limba română să fie limbă oficială în afacerile interne şi externe ale bisericii.

-    Face parte din Asociaţia Culturală „Astra”.

-    În sat, sub preşedenţia preotului „Reuniunea de citit şi cântări” înfloreşte, obţinând succese remarcabile.

Tuturora este cunoscut anul 1906, an când corul coşteian participă la Concursul corurilor tuturor românilor cu ocazia Expoziţiei jubiliare, la Bucureşti. Concursul este desfăşurat în „Arenele romane”, corul având în repertoriu cântecele: marşul „La arme”; „Durerea Basarabiei”; „Ceasul rău” – cântec cu solo – tenor, având ca subiect luptele lui Ştefan cel Mare. Interpretarea artistică, ţinuta impecabilă, disciplina pe scenă a adus corului - Medalia de aur a Expoziţiei, Diploma mare de onoare şi Diploma mică de onoare. Cu acest prilej a fost decorat şi dirijorul Josif  Micu.

De numele lui Avram Corcea sunt legate şi multe alte succese obşteşti, din diferite domenii precum:

-    Cumpărarea a 500 de jugăre de pământ pentru păşune comunală de la groful Bisingen din Iam (pământul s-a cumpărat scopul fiind de-a nu lăsa pe alt grof să-l cumpere și sătenii să fie exploatați de acesta);

-    Zidirea Morii celei mari din sat devenind societate de acţiuni;

-    Construirea a două poduri de beton peste Căraş;

-    Cumpărarea pământului de la Socităţile „Moara călugărească” şi „Moara Burului” pentru biserică, avându-se în vedere zidirea unui lăcaş sfânt nou;

-    Mulţumită lui, „Reuniunea de citire şi cântări” primeşte statut legal de funcţionare;

-    De numele lui se leagă înfiinţarea Societăţii de acţiuni „Bănăţeanu” din Coştei, precum şi a băncii „Luceafărul” din Vârşeţ;

-    La fel este fondatorul Bisericii Ortodoxe Române din Vârşeţ;

-    Împreună cu „Reuniunea de citire şi cântări” şi fanfarişti, organizează buna desfăşurare a aeromitingului prilejuit de zborul lui Aurel Vlaicu la Vârşeţ în august 1912;

-    Munca lui a fost enormă având în vedere vicisitudinile vremii în care a trăit. Că a voit ca satul său să propăşească, să fie mereu în frunte, ne dovedeşte şi faptul că pentru ridicarea „Casei Naţionale” în 1911 a pus la dispoziţie satului cele 32 de jugăre de pământ arabil, întreagă sesie preoţească, pentru completarea fondurilor necesare;

-    Îşi dă aportul la înfiinţarea fanfarei la 1910 care anul acesta sărbătoreşte 101 de ani;

-    De numele lui se leagă şi funcţionarea şcolii cu opt clase în 1911;

Pentru patriotismul lui, care n-a fost văzut cu ochi buni de autoritățile maghiare de atunci, a fost în închisoare la Budapesta.

Era mereu între săteni, îi încuraja, îi susţinea, sfătuia. Avram Corcea era dotat şi cu calităţi scriitoriceşti. Scrie: ”Nicolae Iorga, un îndrumător al Țării Românești”; ”Mijloacele de înaintare” (1904), sfătuind țăranul la propășire.

Mulțumită sârguinței acestui cărturar, nu s-au pierdut baladele populare care au circulat pe teritoriul Coșteiului. Auzite de la Vichentie Micu, lăutarul satului, care zicea că le știe de la tatăl său, Avram Corcea le-a strâns într-o carte sub numele de ”Balade poporale”.

Despre carte profesorul dr Radu Flora în „Folclor literar bănăţean” scrie: „...Prima carte de producţiuni populare versificate de la noi este aceea tipărită de Avram Corcea la Caransebeş în 1899.”

Spicuind câte ceva din „Monografia Corului din Coştei” de autorii Mihai Bizerea şi Viorel Selejan şi din „Folclor literar bănăţean” de profesorul Radu Flora, observ că preotul Avram Corcea a depus un mare potenţial intelectual, moral şi deseori fizic în slujba binelui, a prosperităţii satului natal.

Pe lângă altele, în ultimii ani am găsit patru epigrame ale aceluiaşi autor apărute în „Calendarul Românului” pe anul 1904 tipărit la finea lui 1903 la Caransebeş de Editura Tipografiei şi Librăriei diecezane.

Ca să vă daţi seama de felul în care scrie Avram Corcea transcriu textul:

Dreptatea

„Dreptate, n-ai vreme de alinare

Căci toţi îţi sparg capul fără cruţare

Şi toţi se miră ca de o minune

Că lipseşti veşnic din astă lume!”

Unui astrângător

„Zici că: averea-i mai pe sus de toate

Şi te sileşti întru sudori s-aduni comori;

Nu şti c-adevărul e peste toate:

Unde-s astrângători, sunt şi risipitori!”

Unui risipitor

„Petrece făr-de grijă în multe desfătări

Viaţa aşa-i plăcută şi nu-ţi face mustrări

C-ai moştenit avere mare părintească

Ş-ai tăi moştenitori n-au ce să moştenească!”

Consecvent

”Ești consecvent în felul tău

Ce țini azi bun, mâine e rău

Sau azi țini pe un om – de nimic

Și mâine ești cu el amic.”

În toate, ironia fățișă ustură, bate ca și biciul. În genere, ele vorbesc și despre autorul lor ca fiind un moralist, principial, consecvent. Nu-i plac risipitorii și obsearvă că în lume nu există dreptate. Ironizează pentru a îndrepta.

Toate deraierile acestea de la comportamentul normal, autorul, desigur, le-a văzut împrejurul său, deci, și în satul lui. Cu o galigrafie de invidiat, preotul Avram Corcea a alcătuit și ”Conscripția bisericească”. Ea conține date despre locuitorii acestui sat între anii 1800 – 1914, dar despre ea cu altă ocazie.

Avram Corcea, împreună cu Avram Imbroane și cu alți preoți și mireni a ajuns în Marele Sfat Național Român, ținut pe data de 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. Tot în 1918 trece cu familia în România, la Mercina, iar apoi la Timișoara.

În 1951 este deportat în Câmpia Bărăganului, moare în 1952 fiind înmormântat în satul Petroiu, județul Ialomița. Avram Corcea și-a îndeplinit cu brio misiunea de cărturar, îndrumător, deschizător de drumuri. Se zice: ”Pomul care n-are rădăcini, n-are nici ramuri bogate”. Coșteienii se pot mândri că le au pe amândouă.

Maria Păuța Gașpăr