Mass media la românii din Voivodina 2/20

Jul 28, 2017

Din publicațiile la care au colaborat prin corespondență cărturarii români de aici, răspândite de altfel și prin părțile noastre, mai amintim Organul luminării, săptămânal editat la Blaj și condus de Timotei Cipariu, filolog și lingvist cunoscut, care a sprijinit, prin concepția de redactare și prin articolele publicate, lupta revoluționară a românilor bănățeni pentru realizarea drepturilor lor naționale și sociale.

Ziarul își schimbă denumirea, după Adunarea de la Blaj, din octombrie 1948, în Organul național. Din păcate, la scurt timp după aceea își încetează și apariția. Tot în preajma revoluției, poetul Cezar Bolliac, refugiat la Brașov, scoate aici revista Expatriatul care, de asemenea, susține cauza revoluției. În aceeași perioadă apar și la Pesta câteva ziare cu programe asemănătoare cu al Expatriatului lui Bolliac și acestea ajută prin politica lor redacțională „înfăptuirea intereselor tuturor românilor” și lupta lor împotriva dominației habsburgice.

După revoluția din 1848 din Banat, majoritatea din publicațiile amintite își încetează apariția. Abia zece ani mai târziu, în 1857, laViena, apare în limba română Buletinul timișean. Din păcate un singur număr. Gazeta a avut caracter de monitor oficial. La Sibiu își continuă apariția Telegraful Român, redactat, între anii 1853-1856, de dr. Pavel Vasici, întemeietorul primei revistei de medicină populară din Banat. În anul 1860, anul încheierii epocii de absolutism în Banat, se procedează la realizarea ideii privind editarea unui ziar cu caracter permanent, la Timișoara, care „să servească toate interesele românești ale Banatului”. Ziarul urma să apară sub titlul Albina Banatului. Redactarea lui era încredințată tânărului Simeon Manciuca, cunoscut scriitor și publicist bănățean de mai târziu din 1890 și membru de onoare al Academiei Române, care petrecu-se și câțiva ani prin părțile noastre, la Vârșeț, unde a făcut școala de Teologie.

După această ultimă încercare urmează din nou o tăcere de vreo 15 ani, perioada în care nu apare nici o gazetă românească în Banat. Talentații ziariști de aici pleacă în redacțiile ziarelor românești din Viena și Budapesta. Partea mare din ei grupându-se în jurul gazetei Albina din Viena, întemeiată în anul 1866 de familia Mocioni din Banat.

Este vorba de una din primele ziare politice românești, organ al Partidului Național Român, partidul burgheziei române din Banat și Transilvania. După trei ani de apariție, Albinei i se interzice difuzarea în Ungaria din cauza atitudinii ei pronunțate împoriva Guvernului. În decembrie 1874 își sistează apariția. De altfel Albina a fost o revistă foarte citită și în partea aceasta a Banatului. Foarte popular a fost și directorul ei Vicențiu Babeș, care, în circumscripția electorală Biserica Albă el a fost în 1873 sprijinit pentru a fi ales deputat în Dieta ungară.

Paralel cu Albina, la Viena apare, începând din 1865, revista enciclopedică și de beletristică Familia, fondată și condusă de Iosif Vulcan. Este vorba de una din cele mai apreciate reviste din acea perioadă care a avut mulți abonați în părțile noastre și în care cărturarul Valeriu Magdu din Ecica și-a publicat culegerile sale de folclor literar și, tot pe atunci, mai concret în 1879, profesorul de limbă și literatură, preotul Iosif Tempea, de origine din Toracul Mare, întemeiază cea dintâi gazetă românească a Lugojului, numită Deșteptarea. O revistă săptămânală de beletristică, știință, economie și umor. Din păcate, cu viața relativ scurtă, ca de altfel majoritatea publicațiilor acelor vremuri.

Gazeta Albina din Viena a fost întemeiată în anul 1866 de familia Mocioni din Banat

Abia începând din anul 1880, când protopopul Timișorii Meletie Drăghici, împreună cu gazetarul Pavel Rotariu de la Albina din Viena, scot la Timișoara primul număr al Luminătorului, care apăruse 14 ani neîntrerupt, putem vorbi despre „întreprinderea rădăcinilor presei politice românești” în Banat. Urmează în continuare fondarea noilor publicații pe teritoriul Banatului. Presa bănățeană abia acum cunoaște o amplă dezvoltare. La Caransebeș începe să apară, în 1886, Foaia diecezană, revistă cu caracter religios, dar și cu articole și informații cu conținut cultural educativ-instructiv. În paginile ei, învățătorul Petru Bizeria și preotul Avram Corcea din Coștei și Theodor V. Petrișor și Ștefan Jianu din Alibunar își publică lucrările lor. Revista se stinge în fața celui de-al Doilea Război Mondial, odată cu înființarea Mitropoliei din Timișiora. O publicație săptămânală ilustrată de literatură și economie, sau „o foaie pentru trebuințele poporului român” care completă, în realitate, cele publicate de Luminătorul, cu texte necuprinse de acesta. Primul editor și redactor responsabil al Timișianei a fost Teodor V. Păcățeanu. Din ianuarie 1886 Timișiana și-a schimbat numele în Gazeta Poporului continuându-și apariția cu același program până în decembrie 1892.Un an mai târziu (1893), Luminătorul își schimbă denumirea în Dreptatea. O publicație care s-a născut „din necesitatea ce o simțeau românii bănățeni tot mai mult de a avea un mare cotidian de politică națională”. Luminătorul, care apărea de două ori pe săptămână, nu mai putea face față luptei politice și naționale în Banat.

Preotul Avram Corcea din Coștei

Părintele spiritual al noului cotidian a fost, de fapt, Alexandru Mocioni care a reușit să adune în jurul acestei publicații un număr mare de intelectuali bănățeni și să sprijine material pentru tipărirea ei. Editorul Dreptății a fost Cornel Daicovici, iar redactor responsabil dr. Valeriu Braniște. Programul ziarului era cel al Partidului Național Român. S-ar putea spune că Dreptatea a apărut în condiții grafice foarte bune pentru acele timpuri, fiind apreciat drept cel mai bun ziar românesc din Ungaria. După condamnarea lui Braniște la doi ani închisoare, din cauza unor articole ale sale, redactarea ziarului este preluată de dr. George Candrea, apoi de preotul David Voniga, iar în ultimul an al apariției, în 1899, de Aurel Trifu.

În urma procesului lui Valeriu Braniște, drept reactive „contra tendinței prea naționaliste a ziarului Dreptatea”, apare la Timișoara (1885-1906), o nouă gazetă bisăptămânală redactată de Ioan V. Bercian. Este vorba de Controla, o gazetă guvernamentală, sprijinită de Prefectura județului care să născuse din ideea de a repara, de fapt, greșelile Dreptății.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013