Zborul lui Aurel Vlaicu la Vârșeț

Feb 16, 2016

Aurel Vlaicu, pionier al aviației mondiale, acela care s-a încumentat să zboare deasupra Bucureștiului, deasupra Vienei, în vara anului 1912 a zburat și peste Vârșeț.

Preotul Avram Corcea, împreună cu învățătorul școlii din Coștei în acele timpuri, au chemat sătenii în fața bisericii să le spună marea veste și să-i cheme să meargă într-un număr mare la Vârșeț: ”Frați români, sunt mândru că pot să vă aduc vestea că un român de-al nostru și-a construit un aeroplan, și cu el vine și la noi, la oraș. Să ne mândrim și să-l susținem, că-i un frate de-al nostru!” Într-adevăr, coșteienii l-au susținut în toate, cu trăsurile și carurile cu boi au transportat avionul de la gara din Vârșeț până pe izlaz afară de oraș, acolo unde e azi aeroportul. Au ajutat la montarea cortului (hangarului), iar înăuntrul lui s-a montat avionul. Cortul era mereu sub pază, iar de gardă erau coșteienii. Pe lângă corul bisericesc din Vârșeț, la programul de așteptare a luat parte și ”Reuniunea de Citire și Cântări” din Coștei în frunte cu președintele ei, preotul Avram Corcea. A rămas în Coștei o anecdotă povestită de bătrânii satului. Cică în comitetul de gardă al cortului era și Ilia Iorgovan. Preotul Corcea le-a zis că nu au voie să lase înăuntru pe nimeni, să nu se facă avionului vreo defecțiune. În acest timp, se apropie Vlaicu de Ilia Iorgovan ca să intre în avion. Acesta nu-i dă voie să intre în cort, cu toate că omul zicea că este adevăratul Vlaicu, pilotul avionului. Răspunsul lui Ilie era: ”Nu te las să intri chiar Vlaicu să fii, până nu zice părintele Corcea!”

Aurel Vlaicu

O noutate pe timpurile acelea era și motocicleta fratelui lui Vlaicu, care manevra printre lumea adunată. El, cu ajutorul motocicletei, a informat lumea ce ia spus Vlaicu după aterizare, adică avertismenul că se apropie o furtună mare. Într-adevăr, în aceeași zi a venit o ploaie mare care a înecat o parte din Iablanca, optzeci de case fiind distruse. După aeromiting, tot coșteienii au transportat avionul și cortul la gară. Fanfara intona marșuri patriotice. În ziua de 11 august 1912, drumurile spre Vârșeț erau neîncăpătoare pentru toți aceia care doreau să ajungă la aeromiting. Oamenii cu traista pe umăr, mulți desculți frământând colbul, au mers grăbind pasul spre locul de unde se arăta minunea minunilor. El, Aurel Vlaicu, s-a încumentat să ridice capul. Să se ridice în înaltul cerului, arătând lumii cine sunt românii. Pe străzile orașului, în acea zi, cică, nu vedeai români cu capu-n pământ. Din Sălcița, sat mare pe-atunci(1), oamenii au plecat cu toții la vale, înspre Iablanca și, împreună cu alții, drumul îi ducea spre Vârșeț, pentru a asista la primul aeromiting din zonă. La vatră au rămas bătrânii și femeile cu pruncii sugaci. Nici pe ei, însă, nu ia lăsat inima să stea acasă la o zi atât de însemnată, au luat cu toții poteca ce urcă spre deal, ajutându-se unul pe altul în neputință și deacolo au privit cerul. Au văzut avionul lui Vlaicu și i-au făcut din mână, sau agitat. Au simțit cu sufletele lor măreția momentului. Cu mulți ani în urma evenimentului, sălcițenii încă și-au amintit de acest fiu al românilor în general și al lor, care i-a făcut să se simtă mari în ochii lumii și au botezat societatea culturală nou-înființată cu numele lui. Închei cu gândurile lui Vasile Goldiș(2) la vestea zguduitoare că aviatorul Vlaicu și-a găsit moartea încercând să treacă munții Carpați: ”Aurel Vlaicu se deosebește de toți aviatorii români și nu a fost numai pilotul îndrăzneț care a dovedit lumii curajul disprețuitor de moarte al poporului nostru, ci Aurel Vlaicu a fost inventatorul care a dezvăluit lumii geniul neîntrecut al acestui neam, care are menirea să meargă în fruntea civilizației umane, alături de celelalte neamuri... Instictiv a simțit poporul nostru această chemare istorică a junelui modest, cu veșnicul zâmbet pe buze și în cursul a doi ani de zile, tânărul acesta a devenit idealul maselor, copilul alintat al unei națiuni subjugate, întruparea nestinsului ei dor de ași sfărâma lanțurile și a se înălța spre culmile dătătoare de sănătate ale libertății”. Aurel Vlaicu și alte personalități de seamă ale națiunii române trebuie să ne fie mereu călăuză de urmat.

Maria Păuța Gașpăr

Foto sus: Aeromitingul de la Vârșeț (1912)

Note:

1. La școala din localitate erau înscriși 119 elevi. Învățător îl aveau pe Marian Lațcu.
2. Ziarul ”Românul”, nr. 13, 16 septembrie 1913