Bătălia pentru Europa

Mar 22, 2016

Moartă şi îngropată în plină criză a migraţiei, după unii, aflată în mare pericol de dezintegrare, după alţii, Uniunea Europeană ar urma, dacă se va da curs politicii Angelei Merkel, să fie salvată ori resuscitată prin recursul la soluţia turcească.

Preţul s-a dublat. Teoretic, pentru aparenta oprire a afluxului de refugiaţi şi migranţi la frontierele occidentale ale Turciei, ar urma să i se plătească Ankarei nu trei, ci şase miliarde de euro. Celor aproximativ 80 de milioane de turci li s-ar acorda pe viitor înlesniri de călătorie în Europa, iar Turciei o rapidă integrare în Uniunea Europeană. În fine, Bătrânul Continent s-ar obliga să preia direct din Turcia viitori refugiaţi sirieni în schimbul repatrierii migranţilor aflaţi ilegal pe teritoriul UE, scrie jurnalistul Petre M. Iancu în textul ,,Bătălia pentru Europa şi puterea vorbei“, pentru postul ,,Deutsche Welle“.

Vor accepta europenii aceste condiţii oneroase din partea unui stat islamist tot mai autoritar? De ce ar face-o? Pentru un câştig extrem de ipotetic şi incert? Pentru că statele ei, incapabile să-şi apere, nu doar interesele externe, ci şi propriile frontiere, sunt atât de timorate de oamenii forte de la Moscova şi Ankara? Sau pentru că e calea preconizată de discursul politic al Angelei Merkel? În rolul ei de şefă a principalei puteri economice europene şi, deci, de veritabilă căpetenie a Europei, Merkel cere, de o bună bucată de vreme, „evitarea oricăror măsuri naţionale, unilaterale şi soluţionarea europeană a crizei refugiaţilor”, în conformitate cu valorile morale ale continentului. Iar Europa unită nu e imaginabilă fără Germania.

În schimb, Germania e imaginabilă fără Angela Merkel. Iar adversarii ei politici interni şi externi, în frunte cu liderii Ungariei, Cehiei şi Poloniei, cărora li s-au adăugat elitele de la Viena şi Paris, par, la rândul lor, să spere într-o rezolvare a problemelor continentale prin izolarea Berlinului şi formarea unui cordon sanitar în jurul Germaniei cancelarei. Cordon, care să-i ţină dincolo de porţi pe imigranţi, conservând-o în interior pe o Merkel inofensivă, până la obştescul ei sfârşit politic.

Spre a-şi sparge izolarea, Merkel luptă. Cancelara clamează necesitatea „solidarităţii europene” şi renunţarea la „ispite unilateraliste”. Berlinul a omis să-şi consulte populaţia şi vecinii înainte de a pune mâna pe bisturiu şi a proceda, într-o intervenţie chirurgicală fără precedent, la durabila reconfigurare demografică, nu doar estetică, a fizionomiei şi anatomiei Europei. Merkel îşi contrează acuzatorii printr-o abordare universalistă, în speţă cu trimiteri la drepturile omului şi desconsiderarea oricăror critici ca frizând, de regulă, fascismul. Adversarii ei, adesea mai puţin inteligenţi şi articulaţi, contraatacă prin aluzii la aceleaşi drepturi ale omului, la prezumtiva nevoie a salvării culturale şi politice a Apusului creştin, la cămăşile naţionale, care sunt mai aproape de corp decât haina universalistă, la dreptul autodeterminării. Nu puţini clamează pericolul planând asupra democraţiilor în urma unei evoluţii incontrolabile iscate de fundalul cultural problematic al unei ,,invazii" arabo-islamiste, nevoia apărării identităţilor europene şi, mai cu seamă, riscul suprasolicitării capacităţilor de absorbţie ale ţărilor gazdă.

Cine se va impune? Sunt nou-veniţii ,,refugiaţi"? Ori mai degrabă doar "migranţi"? E conducerea Turciei ,,mafia"? Sau unicul sprijin pentru Merkel, singura soluţie ,,europeană" a crizei? Bătălia pentru Europa va fi înainte de orice şi una pentru limbaj. Deznodământul luptei depinde mult, probabil, nu doar de coeziunea naţiunilor aflate acum în opoziţie faţă de Berlin, sau de evoluţia foarte incertă a SUA, ci şi de bătălia pentru suveranitatea discursului, care are loc, în acest moment, pretutindeni, în Apus.

Nu e clar cum anume se va configura Bătrânul Continent. Cert e că Europa de mâine va depinde de elita care-şi va păstra ori impune finalmente suveranitatea asupra discursului moral şi politic. Iar în actuala încleştare pentru viitor, tabăra progresistă e surclasată doar numeric, nu neapărat şi intelectual, de criticii ei. Marina Ancaițan

Sursa: saptamanalul.libertatea