Pârâul Mesici este traversat de 19 poduri

May 09, 2016

Oraşul Vârşeţ nu are niciun râu, dar are poduri, dintre care majoritatea au fost construite acum două secole şi sunt în exploatare şi azi – două nereuşind să reziste timpului, fiind înlocuite cu poduri stabile şi largi din beton armat.

Vârşeţul, oraşul vinului, muzeelor, monumentelor istorice şi culturale, instituţiilor de prestigiu..., se poate lăuda şi cu cele 19 poduri, majoritatea atractive – o adevărată cadopedoperă a timpului, dintre care 14 au fost construite acum două secole. Pare ciudat, dar este adevăt, deşi nu are niciun râu - poduri care leagă malurile micuţului pârâu Mesici, care şerpuieşte prin oraş, prin străzile şi grădinile acestuia în lungime de aproximativ 4 kilometri, scrie Radomir Munćan în săptămânalul Libertatea.

Deşi oaspeţii şi vizitatorii îi „provoacă şi aţâţie” de nu puţine ori pe vârşeţeni că au ridicat poduri peste albia goală a pârâului, maeştrii harnici şi buni de odinioară au înţeles serios „râul lor”, „traversându-l” acolo unde locuitorii aveau nevoie să-l treacă cu trăsurile, căruţele şi birjele de paradă, de pe un mal pe celălalt! Şi câte ne-ar putea povesti acestea despre întâlnirile îndrăgostiţilor, viaţa şi preocupările vârşeţenilor de atunci, însă şi despre momentele grele, grijile şi „bătăile de cap” din cauza abundenţei apelor ce năvăleau în albia pârâului de pe dealuri şi coline, periclitând şi inundând nu o dată oraşul şi casele vârşeţenilor.

Unele cronici spun că în anul 1882, în urma revărsării acestuia, au pierit 27 de oameni, iar în anul 1956, tot din cauza revărsării, au fost distruse aproximativ 100 de case! Cât de imprevizibil poarte fi pârâul Mesici, din păcate, vârşeţenii au simţit şi în luna lui iulie 2015, în timpul ploilor torenţiale nemaipomenite care s-au abătut în întreaga ţară.

Deşi nu există date precise şi concrete despre podurile care traversau albia pârâului Mesici, acestea au fost legate la început cu poduri din lemn şi fier, meşterii înlocuindu-le ulterior cu poduri stabile construite din piatră şi cărămidă. Marea lor majoritate se folosesc şi azi datorită întăriturilor şi lucrărilor întreprinse ulterior, fiindcă atunci când au fost construite, nu au fost prevăzute pentru camioane şi tiruri, autobuze, maşini agricole grele, care au apărut ulterior.

Două poduri, însă, nu au rezistat, iar în locul lor au fost construite poduri noi şi stabile din beton armat (în strada Bore Kostića şi la Şcoala Medie de Agricultură). În unele zone ale oraşului, podurile, care nu sunt mai lungi de 15 metri, nu sunt largi, aşa că în acelaşi timp nu pot trece două maşini, iar în aşa-numita „zonă a paorilor“, aceştia trebuie să „ocolească“ o bună parte a oraşului, pentru ajunge cu tractoarele şi maşinile agricole acasă. Există şi câteva poduri deosebit de atractive din aspect arhitecural şi vizual, însă frumuseţea lor nu iese pe deplin la iveală, fiindcă pârâul este destul de părăsit şi neîngrijit din cauza iresponsabilităţii, negriljenţei şi neîngrijirii locuitorilor prin ale căror grădini şi curţi şerpuieşte, devenind o adevărată problemă ecologică pentru împrejurime.

Spunem aceasta fiindcă albia a devenit depozit pentru tot şi toate pentru cei trăiesc de-a lungul pârâului Mesici. În urmă cu aproximativ 10-15 ani a fost întreprinsă o acţiune amplă de curăţare a pârâului, din albia acestuia fiind scoase tone şi tone de obiecte de uz casnic (frigidere, maşini de gătit, televizoare şi aparate radio, caroserii de maşni, gunoi menajer solid şi deşeuri, însă şi sute de metri cubi de lemn din arbori tăiaţi, care au fost distribuiţi gratis pentru încălzit familiilor cu situaţie materială precară).

În urmă cu aproximativ două decenii a fost conceput primul proiect pentru curăţarea şi amenajarea completă a albiei pârâului Mesici prin oraş, zona centrală transformându-se în locuri de agrement şi plimbări, cu bănci şi iluminată atractiv cu candelabre... Şi tot în urmă cu doi-trei ani, ideea incipientă a fost reluată şi transformată într-un nou proiect, mai modest şi realizabil de amenajare a pârâului, cu care fosta autoguvernare locală a concurat (în valoare de 500.000 de euro), evident fără succes!

Proiectul în cauză prevedea şi restaurarea şi reamenajarea podurilor, redându-le strălucirea şi importanţa de odinioară. Cine ştie, poate că acum când Vârşeţul are statut de oraş, când la conducere vor veni alţi oameni, poate chiar şi cu cei de odinioară, lucrurile vor porni din „punctul mort“ şi se vor găsi bani pentru ceva ce de fapt merită oraşul cu ambiţii mari în domeniul turismului şi manifestărilor de amploare cu caracter internaţional.

Nu putem să terminăm acest text fără a aminti că prin frumuseţea sa se evidenţiază podul de la Bisericuţa Mică, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar nu nnumai că este cel mai frumos, ci este şi cel mai frecventat, fiindcă toţi cei ce vin din direcţia capitalei şi intră în oraş, şi invers, trebuie să-l traverseze, iar lângă el, acum un an şi mai bine, din cauza frecveţei circulaţiei au fost montate semafoare.

Specificul lui constă şi în faptul că strada cu o curbă înasemnată are două denumiri: de la intrare în oraş spre pod – Drugi oktobar, iar de al pod spre centru – Dvorska! Mai există şi un alt pod atractiv şi specific ca stil, cel din strada Zmaj Jovina, din fier forjat, cu o inscripţie pe care scrie că a fost construit în anul 1882.

Din păcate, despre podurile vârşeţene de pe pârâul Mesici, nu se ştie prea mult, fiindcă nu există date scrise, după cum spune şi explică Vesna Stankov, custode la Muzeul Oraşului, însă despre ceea ce au aflat istoricii de aici, se pare că în anul 1852 au fost construite şapte poduri deodată. Se prea poate ca aceasta să se fi întâmplat în strada Patrijarha Rajačića, fiindcă în aşa-numita zonă a „paorilor” există chiar şapte poduri!