Să nu uităm unii de alții

Jun 10, 2016

Trist când țara mamă uită de românii de peste hotare sau când uită mai ales de comunitățile autohtone din jurul României. La fel de trist este când acele comunități, din același stat, uită unele de altele.

Cineva nu vrea să se întâlnească românii din Voivodina cu românii din Serbia de Răsărit nici măcar la un festival de folclor pentru copii. Puținii dar foarte activii mei români bănățeni, poate din cauza unui patriotism local păgubos, poate de frică, au grijă să pună la toate manifestările lor numele ”din Voivodina”, lucru care înseamnă că le este interzis românilor care nu sunt din Voivodina. Una este să fie un festival de folclor românesc din Serbia ”în Voivodina” și alta este să fie un festival al copiilor doar ”din Voivodina”.

Peste 1/3 din numărul de elevi care învață limba română în Serbia sunt din Serbia de Răsărit (412 elevi în acest an școlar). A fost invitat măcar unul la vreun festival/concurs/olimpiadă de limbă/recitări/umor/teatru/folclor în Voivodina? Nu uitați de ei! Poate la edițiile viitoare... Sunt copiii familiilor celor 35 330 valahi și 3 922 români care nu trăiesc în Voivodina. În Voivodina trăiesc oficial doar 25 410 dintre românii din Serbia.

Chiar și DPRRP finanțează proiecte care adâncesc granițele dintre cele 3 zone în care trăiesc românii în Serbia: românii de pe Timoc, cei de pe Morava și cei din Voivodina. Se zice că până și DPRRP ar ”recomanda” ca românii din Voivodina să nu participe la conferințe în Bor și Petrovaț; ca românii din zona Morava să nu participe la conferințe în Bor și Voivodina; ca românii din zona Timoc să nu participe la conferințe în Petrovac și Voivodina. Este jalnic dacă este adevărat!

Și în Ucraina parcă sunt descurajați ca să se ”amestece” românii din regiunea Odessa cu cei din regiunile Cernăuți și Transcarpatia. Și autoritățile din Chișinău uită prea des de confrații din zona nistreană. DPRRP se pare că merge pe aceeași cale fiindcă ne-a tăiat finanțarea pentru o conferință la Tiraspol.

Excepție fericită de la această lipsă de viziune din ultimul an sunt Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni și Asociația Convergențe Europene.

Între consulii României știu că doamna Eleonora Moldovan nu poate fi egalată în ceea ce face, dar m-aș bucura ca alți consuli să reușească măcar pe jumătate cât face Excelența Sa. Sper mult să nu îi aduc deservicii prin această ”evaluare” a mea, dar nu mă pot abține să nu îi laud prezența ”la foc automat” la mai multe manifestări ale românilor din Ucraina pe săptămână decât bifează alți consuli într-un an. Cel mai de remarcat însă este că se face iubită de toți românii din zonă și nu numai, respectată de autorități și că își face timp, precum un apostol, să dea ”like” până și la postarea celui mai umil dintre românii din zonă, lucru care înseamnă enorm pentru acești oameni.

Mai sper să nu îi fi supărat prin ceea ce scriu prea tare nici pe unii conaționali de peste hotare. Sper să ia aceste vorbe ca un sfat, să îl analizeze și să ia decizii pe viitor conform cu ”Nu uita, Doamne, de noi, precum nu uităm nici noi de alții!”. Pe mine să mă ierte dacă am greșit cu aceste observații așa cum și ei își doresc să fie iertați de alții: ”Iartă-ne, Doamne, greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri!”

Prin cele scrise sper să nu fi supărat prea tare nici DPRRP-ul și să ne lase fără finanțarea care face posibil ca măcar la Eforie Sud în perioada 8-12 august să se întâlnească românii din regiunea Odessa cu cei din Cernăuți și Transcarpatia, să se întâlnească românii din zona Timoc cu cei din zona Morava și cu cei din Voivodina și să se întâlnească românii din Chișinău cu aceia din zona nistreană. Poate la edițiile viitoare numele festivalului să fie unul pentru copiii români ”din Serbia” și nu doar din ”Voivodina”. Una este să fie un festival de folclor românesc din Serbia ”în Voivodina” și alta este să fie un festival al copiilor doar ”din Voivodina”. Poate nu este târziu nici în acest an. Oricum veți face, felicitări pentru acest minunat festival! Rar se întâmplă o așa manifestare grandioasă care confirmă că ”Banatul este fruncea”.

Atașații și activiștii culturali ar putea sugera ca această manifestare să fie făcută cu și mai mult cap fiindcă de frunce nu se poate nimeni plânge! Sau poate eu greșesc și această manifestare este nu doar grandioasă ci și perfectă pentru viața culturală a românilor din Serbia... Repet, acțiunea este una atât de frumoasă cum altora nici prin cap nu le-ar putea trece, ar fi însă perfectă dacă și-ar deschide porțile și românilor din afara Voivodinei.

Viorel Dolha, președintele AGIro