În viață poți face orice!

Jul 24, 2016

5-tin-11-2013.jpg

Pe Ruxandra Vioreaua Savu din Iablanca, bunul Dumnezeu a înzestrat-o cu o voce frumoasă şi cu talent ieşit din comun pentru pictură.


Am vizitat-o în atelierul ei de muncă, unde se debarasează de lumea reală şi atunci din mâinile ei ies minuni, asistând la procesul de creaţie.

Ruxandra s-a născut pe data de 12.02.1993. A apsolvit Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Despre pasiunile sale ne spune următoarele:

  • De mică m-a pasionat arta, atât muzica, cât și pictura. Am studiat design-ul de produs. Pe lângă această pasiune, care îmi va fi profesia de viitor, sunt pasionată de muzică și folclor. Activez în cadrul S.C.A. „Ion Bălan” din Iablanca, Secția de folclor, și dansez de 5 ani. Am dansat și pentru S.C.A. „Luceafărul” din Vârșeț timp de 4 ani și în Ansamblul Folcloric „Tinerele Condeie” al Liceului „Borislav Petrov-Braca” din Vârșeț. În ultimul timp, am început să cânt ca solistă vocală și am reprezentat satul meu, Iablanca, la Marele Festival de la Sân-Mihai, unde m-am prezentat ca debutant cu doina „Dorule, copil pribeag” și cântecul: „Băgiță, floare de fragă”.

10tin-11-2013.jpg

Am mai cântat pe scenă și când am fost mai mică, în cadrul Școlii Elementare „Olga Petrov Radišić“ din satul meu natal. La Festival mi-am dorit să mă reprezint cât mai bine, să cuceresc publicul și juriul și să fac cinste satului meu. Melodiile le-am ascultat la calculator și am repetat singură.

Pe lângă muzică, o altă pasiune a mea este și pictura. În mod special îmi place să pictez pe lemn și icoane cu sfinții. În timpul liber desenez diferite chestii - de la abstract până la natura statică, personaje din lumea Disney. La întrebarea dacă a participat la vreo competiție cu lucrările sale, Ruxandra ne-a răspuns:

  • De mică am participat la toate concursurile de desen din școli și am cucerit și premii. La tradiționalele concursuri de arte plastice din cadrul școlii, am cucerit premiul III și premiul I. Aș vrea să-mi organizez propria expoziție cât de curând. Aceasta este visul meu. Această pasiune în inima Ruxandrei nu s-a trezit întâmplător. Pentru că în familia ei, „arta e la ea acasă”.

  • Pasiunea față de pictură și desen o moștenesc de la bunicul din partea mamei și de la mama mea, care la fel este pasionată de pictură și desenează alături de mine. Bunicului îi plăcea în special să facă portrete. Și mie îmi place!

4-tin-11-2013.jpg

Mama Ruxandrei este foarte mândră de fi ica sa, iar când desenează și cântă împreună, este o plăcere să fi i alături de ele. Iar pentru final, tânăra noastră interlocutoare ne transmite următorul mesaj:

  • Niciodată nu spune „nu pot”! În viață poți face orice, doar să ai voință și putere de la Dumnezeu. Eu am avut voința să desenez și așa mi-am descoperit talentul. Dacă spuneam la început „nu, eu nu pot să desenez”, poate că nici în ziua de azi nu desenam. Însă am avut voința și acum mă pasionează foarte mult tot ce este legat de artă. Arta îmi va fi și pasiune și profesia de viitor. Iar atunci când se îmbină dragostea cu utilul, fiecare clipă a vieții ne va fi împlinită.

Mariana Stratulat

 

Articole similare selectate pentru tine

TURNEUL DE MINIFOTBAL DE LA MESICI

Recent la Mesici s-a desfășurat un turneu de minifotbal cu participarea echipelor din următoarele localități: Iablanca, Voivodinț, Coștei și echipa din localitatea gazdă. Echipa din Iablanca a obținut un rezultat ieșit din comun și pe bune merite s-a clasat pe locul de frunte.

Ruga Albă, focarul de credință a patru sate

„Ruga albă” sau ,,Crucea cu patru stâlpi” a fost ridicată în îndepărtatul an 1883. Din cele mai vechi timpuri a reprezentat un adevărat focar de credinţă şi prietenie a localităţilor Coştei, Iablanca, Sălciţa (Serbia) şi Vrani (România). Numele pe care îl poartă se raportează la realitate, deoarece crucea este albă şi are patru stâlpi. Fiecare stâlp aparţine uneia din cele patru aşezări.

Iabuca de altădată (2)

Cu siguranţă putem afirma că Erd Somlyo a fost cetatea care a existat înaintea zidirii Culei Vârşeţului, pe vârful aceluiaşi deal. Pe de altă parte, cuvântul Iabolnok, evident are rădăcina de origine slavă, „jabolka”, (jabuka), ceea ce înseamnă – măr, iar terminaţia pare să fie ungurească, dar deocamdată nu avem o explicaţie justă pentru aceasta.