Editura Morawetz, pilon al culturii bănăţene

Oct 15, 2016

Cei care au avut posibilitatea să intre în contact cu tipăriturile muzicale apărute acum câteva decenii în oraşul de pe Bega, cu siguranţă au remarcat sigla Editurii Fraţilor Morawetz pe care majoritatea o aveau inscripţionată.

Editura timişoreană Morawetz a fost timp îndelungat un important propagator de cultură muzicală datorită căruia au văzut lumina zilei numeroase scrieri şi partituri. Aceste fapte nu le amintesc în mod întâmplător. Fraţii Julius şi Mauritz Morawetz, proprietarii şi principalii administratori ai Editurii îşi au originile în oraşul Vârşeţ, ceea ce ne atrage atenţia asupra activităţii lor.

Julius şi Mauritz au învăţat muzica în familie. Tatăl lor, Johann a fost un cunoscut constructor de flaşnete în Vârşeţ. Nu se ştie precis care a fost cursul vieţii familiei Morawetz pe parcursul primului război mondial dar imediat după terminarea lui, în anul 1918, în registrele fiscale ale oraşului Timişoara apare firma comercială Fraţii Morawetz, confirmându−se astfel existenţa editurii. În curând, datorită fraţilor Morawetz, la Timişoara va fi deschis un magazin de note şi instrumente muzicale. La 1 ianuarie 1925, Editura preia editarea revistei Muzica condusă de Maximilian Costin şi George N. Georgescu−Breazul.

În unul dintre numerele revistei, George Enescu scrie cuvinte de laudă la adresa Editurii. „Ceea ce întreprinde firma Morawetz, este cu totul lăudabil şi merită cea mai mare încurajare pentru binele nostru şi al tuturor... Tiparul, hârtia, sunt admirabile”, scria George Enescu. În curând la Editura Morawetz apar partituri semnate de M. Jora, G. Enacovici, C. Brăiloiu, S. Drăgoi etc. Librăria cu acelaşi nume va deschide o bibliotecă de împrumut de cărţi şi note muzicale clasice universale. În anul 1930, Sabin Drăgoi îngrijeşte trei caiete de coruri bărbăteşti şi trei caiete de coruri mixte cu lucrări de Şt. Perian, S. Drăgoi, Al. Zirra, Al. Flechtenmacher etc. Fraţii Morawetz editează şi o mulţime de studii, metode şi exerciţii preparatoare, dintre care o bună parte este folosită şi astăzi în învăţământul muzical. Editura Morawetz îşi încetează activitatea după cel de−al doilea război mondial. Totuşi, în urma ei au rămas o mulţime de tipărituri muzicale iar contribuţia ei la dezvoltarea vieţii muzicale din Banat şi apoi din România întregită a fost deosebit de însemnată.

Julius şi Mauritz se pare că au fost născuţi la Vârşeţ în ultimul deceniu al secolului al XIX−lea şi au încetat din viaţă în anii patruzeci ai secolului trecut. Moartea lui Julius în anul 1940 a dezechilibrat activitatea Editurii iar după moartea lui Mauritz, în anul 1948, aceasta se stinge definitiv.

Rândurile de mai sus dovedesc faptul că am avut şi avem pe lângă noi personalităţi care au avut o importantă contribuţie la dezvoltarea culturii româneşti şi chiar europene. Aceşti mesageri culturali, pe care avem datoria să−i scoatem din umbra uitării, pot reprezenta un atu important în apropierea noastră de spaţiul cultural occidental. Prin asemenea personaje, prin marcarea activităţii lor, vom putea reuşi, aşa cum spunea domnitorul Petru Rareş, să fim iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât.

Eugen Cinci