Drumul lung al picturii naive din Uzdin de la Vârșeț și până la New York

Oct 31, 2016

Puterea de exprimare a omului simplu în domeniul artelor vizuale ne determină să cunoaştem mai bine, în timp şi spaţiu, trecutul şi frumosul creat de bătrânii nostril secole în şir, să ne cunoaştem noi între noi şi să ştim cărui neam aparţinem. În acest sens, pictura naivă din Uzdin reprezintă cel mai convingător exemplu.

Atât coccoşul Floricăi Puia, cât şi burianul Măriei Bălan poartă costumele cu care ne mândrim şi noi, urmaşii celor ce le−au creat. Aceste realizări ale omului de rând ne umplu sufletul de bucurie, ne forţează, pur şi simplu, să ne mândrim de rezultatul muncii şi artei plăsmuite de străbunii noştri.

Evident că aceşti primi fii sau fiice ale neamului care, prin arta lor, au lăsat urme româneşti pe aceste meleaguri, dar şi în întreaga lume, au fost: Anuica Măran, Anuţa Dolamă, Mărioara Motorojescu, Florica Puia, Sofia Doclean, Florica Cheţ, Viorica Iepure şi Steluţa Ţăran.

Prima lor expoziţie a fost organizată într−un centru românesc, la Vârşeţ, în anul 1962 de către doi tineri entuziaşti şi, la rândul lor, pictori: Adam Doclean şi Mihai Condali. Ambii sunt astăzi trecuţi în nemurire. Din acest oraş, “caravan frumuseţii” porneşte la drum lung prin toate oraşele europene mai mari. Mai târziu, Măria Bălan şi Anuica Măran se bucură de o călătorie lungă cu vaporul, spre a expune în America.

Expoziţia a fost deschisă la New York cu ajutorul Ambasadei iugoslave. Din această metropolă le−a rămas în memorie o amintire nostimă. Pictoriţa Maria Bălan, căreia ambasadorul i−a propus să picteze panorama oraşului de pe cea mai înaltă clădire, a pictat jocul din Uzdin. La nedumerirea ambasadorului, aceasta a constatat că oriunde ar pleaca şi Uzdinul merge cu ea, pentru că e frumos.

Datorită talentului şi muncii lor, aceste femei au început să cunoască lumea şi să contribuie la popularizarea Uzdinului pe harta lumii. Curiozitatea i−a determinat mai ales pe mulţi oameni de cultură, politicieni, etc. să viziteze localitatea şi să se bucure de realizările acestor femei pline de spirit creator.

Străinii au avut prilejul să cunoască bogăţia artistică a costumelor populare, arta lor creativă. Ele au “ţesut şi cusut frumuseţea naturii pe creaţiile lor”. Probabil că acest fenomen l−a îndemnat pe marele critic de artă naivă, francezul Anatol Jakovschi să remarce: “Datorită minunatului costum şi a pictoriţelor naive, Uzdinul va rămâne în veşnică amintire”. Iar Oto Bihali Merim le acordă un alt compliment: “Pictoriţele naive din Uzdin sunt cea mai puternică şcoală folclorică pe harta mondială.”

Anul 1973 ne va rămâne într−o veşnică amintire plăcută. Atunci Uzdinul a fost vizitat de reprezentanţii corpurilor diplomatice din Belgrad. Oaspeţii au rămas încântaţi de cele văzute. Pictoriţele şi soţii lor au pregătit pentru toţi o masă comună, ca la nunţile bogate care se organizează în sat. Probabil că şi acest eveniment a făcut ca în fiecare duminică gospodăriile pictoriţelor şi jocul din centrul satului să fie vizitate de străini.

Uzdinenii nu pot uita ziua în care în satul lor a poposit echipajul navei cosmice “Apollo 15”, din care au făcut parte David R. Scott, Alfred M. Worden şi James Irvin. Era o zi de mare sărbătoare. Tot satul s−a adunat să−I vadă pe “oamenii de pe Lună.” Dar şi−au dat seama că şi aceştia sunt oameni obişnuiţi ca şi noi. Cosmonauţii s−au bucurat de amabilitatea uzdinenilor.

Printre personalităţile de vază care au vizitat Uzdinul şi Şcoala de pictură naivă din localitate, îi amintim pe. Koča Popović, Milenko Bojanić de la noi, deşi sunt şi mulţi alţii, dar în special pe fostul preşedinte al României, Ion Iliescu. Acesta a fost întâmpinat de întreg satul, dar şi de mulţi oameni din localităţile învecinate.

Cele spuse mai sus reprezintă doar un mic fragment din istoria culturii uzdinene. Ne−am referit doar la începuturile activităţii acesteia şi la cele câteva pictoriţe deschizătoare de drumuri. Urmând exemplul lor, s−au afirmat pe plan naţional şi inernaţional şi Sofia Ionaşcu, Ileana Oalge, Sofia Bosică, Streluţa Giura, Ofelia Spăriosu, Aurora Velici şi pictorul Viorel Bosică.

Desigur că sunt şi alţii care ar merita să fie amintiţi. Şcoala de pictură naivă din Uzdin dă roade şi în continuare. Dacă n−ar fi aşa, desigur că aceasta ar fi fost doar o experienţă efemeră pe care lumea ar fi uitat−o foarte repede. Şi este nemaipomenit de bine că urmaşii primelor artiste uzdinene continuă să creeze nestemate în domeniul picturii naive şi amatoriceşti.

Numai în felul acesta se păstrează tradiţia şi spiritul românesc pe meleagurile Banatului sârbesc.

Iova Dalea