Ultimul haiduc bănăţean

Oct 31, 2016

Legendarul haiduc, Adam Duma Neamţu, a haiducit în zona de munte a Banatului şi valea Căraşului. Petecile şi strâmtorile rămuroase ale munţilor Vârşeţului, au fost bătătorite de ultimii haiduci bănăţeni, pentru ca după curmarea în ştreang a vieţii vestitului căpitan de haiduci, între anii 1868 – 1870, ne vorbesc denumirile locurilor care îi poartă numele şi cele aşternute pe hârtie de scriitorul Damian Izverniceanu.

Isprăvile cetei de haiduci, pe care o conducea învăţătorul Adam Duma, poreclit Neamţu, transmise de la bunici la nepoţi sunt impresionante şi zguduitoare, mai ales că haiducia lor a început şi s−a sfârşit fără vărsare de sânge.

Faptele haiducilor lui Duma au rămas până azi poveşti şi legende drage mulţimii cândva exploatate de moşieri, azi navigatoare pe internet. Cu toate că multe s−au schimbat spre bine în satele care în trecut au fost uitate de ţară, după drumuri şerpuite şi anevoioase, între codrii prieteni, între poteci şi sărăcie, mai dăinuie şi azi legenda unui om obidit care, înţelegând nevoia celor mulţi a schimbat dăscălia pentru haiducie, şi a pribegit pe căi dosite, de codru şi de noapte, huiduit şi fugărit de poteri.

Adam Neamţu a fost un om potrivit de statură, satin, foarte vioi, iute din fire şi mai presus de toate, cu o frunte lată, semn al inteligenţei. El avea sub subă, în chimir, mai multe pistoale, purta barbă şi plete.

Dascălul se trage din familia Duma, familie de ţărani din Slatina Nera. Adam Duma a fost învăţător şi pentru că purta haine nemţeşti i se spunea Adam Neamţu. Vestitul haiduc a fost căsătorit cu Ileana şi au avut un singur fiu, pe Matei.

Adam Neamţu a apucat cărările pândite pentru a putea întreţine un opait de nădejde a cărui licăr dulce pâlpâie prin timp. Cele mai spectaculoase prădări din această parte a Banatului au fost prădarea baronului Belovici din Sălciţa. Baronii, cărora le−a uşurat punga de galbeni, au căutat cu ură şi cu teamă un prilej mişelesc de a pune capăt celui care a aprins în inima săracilor bobul de lumină al nădejdii.

Legendarul haiduc Adam Duma Neamţu a fost prins, împreună cu ceilalţi haiduci la „Crucea Albă”, pe Valea Căraşului de potera condusă de Adam Bordan cu armata de la Vârşeţ. După două luni, au fost condamnaţi la moarte prin spânzurătoare şi egzecutaţi pe Valea Guzainei (Coştei). Povestea mai dăinuie şi azi.

Şi azi în Banat multe căi tainice, izvoare la care s−a răcorit, locuri în care a poposit ultimul haiduc bănăţean, poartă numele lui. Pe dealurile împădurite ale Surducului, pe vârful „Culme”, domină solitar „Lemnul rotat”, un falnic stejar uscat. Localnicii îi mai spun şi „Stejarul lui Adam Neamţu”.

În apropiere de Sălciţa şi Iablanca, o cruce zidită în patru stâlpi din cărămidă – „Crucea Albă” poartă numele legendarului haiduc. La marginea Coşteiului, până în prezent a rămas o cruce din piatră care ne aminteşte de Adam.

Pe drumul Marila−Steier a fost un frasiu uscat, foarte gros, iar în anul 1963, când s−a lărgit şi asfaltat drumul, a fost doborât de un buldojer. Toată lumea îi zicea „Trapsinu lui Adam Neamţu”. La Srediştea Mică o ridicătură peste două văi care cuprinde o suprafaţă de câteva hectare poartă numele de „Grunul lui Adam”.

Pe dealurile Vărădiei a dăinuit până acum câţiva ani o cruce mare de lemn. Un localnic, dând foc buruienilor, a ars şi „Crucea lui Adam”. Opt peşteri poartă numele haiducului bănăţean – la Ciclova Montana, în stânga Popului, două în stânga Simionului, în Cheile Nerei, una la Pârneaora „Cioaca Mare”, la Padina Matei, două în Valea Minisului.

Două izvoare îi pomenesc numele: unul pe vârful „Vârşâcior” din munţii Vârşeţului, altul pe dealul „Cetatuia” în apropierea râului Bei.

Din camarazii care au haiducit în ceata lui Adam, devenită legendară în Banat, din acei care au colaborat cu el, care l−au găzduit vremelnic sau au fost oameni de încredere cunoaştem pe următorii: Lăzărică originar din Saşca Montana. Se trage din bufeni de la Novaci şi bineînţeles numele său este Novac. Gheorghe Ghermianţu din Goruia era cu câţiva ani mai mare ca restul haiducilor, curajos, credincios şi devotat haiduciei. De la Potoc şi Bogodinţi au haiducit Gheorghe Dogaru şi Sofornie Stoian. Din Coştei este amintit Gheorghe care a haiducit în ceata lui Adam după ispăşirea pedepsei celor 20 de ani de temniţă. La Vrani se cunosc familiile din care se trag Rista Laza şi Iova Răboru. Ambii au pierit în temniţă. Din Srediştea Mică a haiducit Dega Barbeş iar din Sălciţa un oarecare Nicolae.

De la Vrăniuţ au haiducit patru voinici, doi de încredere, Ion şi Iosom Braia şi doi trădători, Simesie Buzangiu şi Pavel Iovan. Din Slatina Nera, locul de origine al legendarului haiduc a fost un singur camarad Trifu Turcu.

Bineînţeles că lista nu se termină aici, dar din lipsă dedocumente nu putem prezenta numele tuturor celor care au fost alături de ultimul haiduc bănăţean.

Grunul lui Adam

Adam Duma a rămas un personaj legendar de care amintesc denumirile atâtor locuri din valea Căraşului şi munţii Vârşeţului, iar comorile ascunse constituie un obiect de cercetare care a determinat foarte mulţi entuziaşti de a efectua săpături pe teren, cercetări de−a lungul timpului.

Unele din ele au fost descoperite întâmplător şi totuşi multe comori au rămas nedescoperite devenind enigmă pentru noi. Cele mai tainice şi cele mai mari comori au fost ascunse cu jurământ şi blestem de haiduci.

Vestitul haiduc este un simbol al libertăţii, al frumoaselor plaiuri bănăţene, o personalitate care a scris istoria şi a intrat în legendă.

Peştera lui Adam Neamţu

La o depărtare de 2,5 km de Marcovăţ şi numai 2 km de Pârneaora, în inima celui mai înalt munte din Banat, Cioaca Mare, se găseşte o peşteră căreia i se zice „A lui Adam Neamţu”. În peşteră se poate intra numai pe brânci, pe când înăuntru avea o înălţime de 2 metri. Peştera a fost botezată pentru că aici s−a adăpostit Adam iar după moartea sa, tot aici au fost găsiţi galbeni şi alte urme ale vieţii cetei de haiduci. Peştera a fost vizitată până prin anii 70 ai secolului trecut, de elevii din localităţile din împrejur şi de turişti, iar azi a rămas părăsită şi uitată de toţi.

Comoara blestemată

O poveste interesantă care circulă în această parte a Banatului se referă la comoara blestemată. Ea s−ar găsi undeva în „Cioacă” (Gudurički vrh), care la un anumit interval de timp, în nopţile senine, din vârful muntelui şi până−n viile de sub poalele dealului apare o rază de lumină care scânteiază şi luceşte puternic.

Fenomenul apare în orele târzii ale nopţii şi durează un timp scurt. Bătrânii satelor din jur (Marcovăţ, Mesici, Iablanca, Sălciţa, Pârneaora) susţin că acest fenomen are strânsă legătură cu ultimii haiduci bănăţeni, adică de comoara blestemată de ei, care în continuare a rămas nedescifrată.

Dorinel Stan

Foto: Cioaca Mare tăinuie secretul numit “Comoara blestemată”