Istoria culturală a Banatului 2/8

Nov 08, 2016

Un fapt cu adânci repercursiuni îl reprezintă venirea la Cenad a călugărului Gerardo (Gerhard, Gellert) şi a tovarăşilor săi care întemeiază prima episcopie de rit catolic din zonă (circa 1030−1038).

Episcopia a jucat un rol deosebit de important atât în propagarea credinţei „latine” (viitorul rit romano−catolic), cât şi în stabilirea legăturilor culturale cu valorile Europei Centrale şi Occidentale. De acum înainte circulaţia valorilor culturale este un fapt curent. Se ridică biserici, mănăstiri, diverse locaşe de cult, în multe localităţi, iar numărul credincioşilor sporeşte. Sosesc în Banat călugări, meseriaşi, negustori din centrul şi apusul Europei (Germania, Italia, Franţa etc.) care propagă şi ei – direct sau mediat – valorile culturale europene.

Prima şcoală de pe teritoriul României s−a întemeiat şi a funcţionat la Cenad încă din prima jumătate a secolului al XI−lea. Înfiinţată de episcopal Gerardo, ca şcoală cu limba de predare latină, şcoala de la Cenad a avut un rol determinant în răspândirea ştiinţei de carte şi a valorilor creştine de rit apusean în întreaga zonă şi nu numai. Absolvenţii şcolii au îmbrăţişat cariere ecclesiastice, unii au urmat cursuri ale altor şcoli şi universităţi, devenind personaje importante în ierarhia catolică sau în administraţia regală şi regională.

Ridicarea unui mare număr de mănăstiri, în special pe valea Mureşului dar şi în alte zone ale Banatului, a însemnat răspândirea constantă a culturii. Să nu uităm faptul că la Igriş, în cadrul primei mănăstiri cisterciene din România, a fost atestată – în perioda anilor 1177−1200 – prima bibliotecă, cu opere ale antichităţii dar şi ale părinţilor creştinismului. Acestea au fost aduse din mănăstirile cisterciene franceze. În plus mănăstirile bănăţene au fost locurile unde se copiau manuscrise de cult, dar şi opera ale antichtăţii greco−romane, răspândite în timp pe arii mai largi.

În acelaşi timp trebuie menţionată persistenţa culturii de sorginte ortodoxă, îmbrăţişată de populaţia românească şi – mai târziu – şi de cea sârbească. Existenţa ortodoxismului popular, răspândit pe întreg teritoriul Banatului, probat arheologic şi istoric, a însemnat păstrarea legăturilor cu Bizanţul. Bisericile şi mănăstirile ortodoxe au continuat să existe şi să deservească credincioşii pe tot parcursul evului mediu.

Legăturile lor cu ortodoxia din celelalte ţări româneşti, dar şi cu sudul Dunării, au fost probate şi documentar. Codicele de la Bulci sau Psaltirea de la Mehadia, ambele scrise în Banat după modele mai vechi, circulaţia manuscriselor de rit ortodox în comunităţile ortodoxe bănăţene (din sec. al XIII−lea până în sec. al XVIII−lea), apoi a cărţilor religioase ortodoxe tipărite în Muntenia şi Moldova în secolele XVII – XIX, sunt tot atâtea dovezi ale acestei realităţi. Existenţa unor episcopi ortodocşi, deci a unei ierarhii şi a unei organizări bisericeşti, este confirmată de diverse izvoare interne şi externe.

Bisericile şi mănăstirile, ortodoxe şi catolice, şcolile şi bibliotecile, numeroase şi cu o existenţă multiseculară, denotă existenţa unei stări culturale reale şi diversificată în spaţiu şi timp.

Un element definitoriu al culturii religioase medievale îl reprezintă stilul arhitectonic al lăcaşelor de cult. Bisericile şi mănăstirile catolice, ridicate în Banatul primelor secole ale celui de−al doilea mileniu, au fost construite în stilul romanic, caracteristic Europei occidentale. Dintre ele s−a păstrat până astăzi doar rotonda de la Kis Zombor, dar arheologii au adus şi alte probe ale ariei largi de răspândire a acestui stil pe tot teritoriul Banatului (Cenad, Frumuşeni, Ilidia etc.). Stilul arhitecturii gotice s−a impus din secolul al XIV−lea şi urme ale acestuia au fost identificate, descoperite şi publicate. Cea mai complexă expoziţie zonală care cuprinde fragmente arhitectonice ale bisericilor gotice se află în incinta muzeului din Cenad. Pictura religioasă a urmat strict canoanele catolice şi ortodoxe, la fel şi sculptura.

Biserica Romano-Catolică din Cenad

Fragmente ale unor coloane, capiteluri sau figuri diverse, păstrate până azi, confirmă ralierea artei locale la curentele europene. Manuscrisele de epocă cu numeroase miniature cu chenare şi iniţiale aurite, păstrate în biblioteci şi arhive din România, Ungaria etc., reprezintă o altă component artistică de ţinută.

Un alt element care vorbeşte despre nivelul cultural existent în Banatul evului mediu este numărul studenţilor originari de aici care au studiat la diverse universităţi europene. O listă a acestora, pe un interval de circa două sute de ani, consemnează sute de tineri, absolvenţi ai şcolilor locale, care îşi desăvârşesc studiile la Viena, Bologna, Cracovia sau la multe universităţi germane. Majoritatea lor au devenit personaje importante în ierarhia ecclesiatică romano−catolică ajungând episcopi, arhiepiscopi, sau abaţi, conducători ai unor capitluri mănăstireşti sau chiar ai cancelariei regale. Alţii au ocupat diverse funcţii importante la curtea regală, sau a diverşilor mari dregători laici şi ecclesiastici.

Dr. Ioan Haţegan, istoric, Academia Română, Timişoara

foto: La Igriş, în cadrul primei mănăstiri cisterciene din România, a fost atestată – în perioda anilor 1177−1200 – prima bibliotecă