Destine umane între flori şi fiori

Dec 19, 2016

La trei ani de la apariţia volumului cu piese de teatru pentru copii, Visul Dianei, Mariana Stratulat publică la Editura Libertatea cel de-al treilea său roman, Fiorela, surprinzându-ne, ca de obicei, prin uşurinţa cu care trece de la un gen literar la altul şi chiar de la o categorie de cititori la alta. Aşadar, această prezenţă editorială, mai mult decât necesară când e vorba de spaţiul nostru literar, este consecinţa unei experienţe care denumeşte formarea scriitorului.

Lansarea romanului ,,Fiorela” a fost organizată de Școala de Înalte Studii de Specialitate pentru Educatori ,,Mihailo Palov” din Vârșeț și Casa de Presă și Editură ,,Libertatea”. Fragmente din roman au citit studenții Antonela Barbu, Mărioara Dolingă, Denis Stratulat și Adrian Țăran.

Cuvinte de salut  au adresat lect. univ. dr. Jelena Prtljaga, directoarea Școlii de Înalte Studii de Specialitate pentru Educatori ,,Mihailo Palov” din Vârșeț, Dan Constantin, consulul general al României la Vârșeț și Nicu Ciobanu, director al Casei de Presă și Editură ,,Libertatea”.

Otilia Pescariu a vorbit despre Mariana Stratulat, personalitatea, activitățile și creația literară a autoarei, iar Vasa Barbu, redactor responsabil al Editurii ,,Libertatea”, a făcut o analiză a personajului Fiorela și a subliniat că Mariana Stratulat se pricepe la crearea personajelor mistice. Referințe critice au făcut și Eugenia Bălteanu, poetă, prozatoare, jurnalistă și translator, Elena Lelea, profesoară de limba și literatura română și lect. dr. Brândușa Juică, profesor la Școala de Înalte Studii pentru Educatori ,,Mihailo Palov” din Vârșeț. Moderatoarea evenimentului a fost dr. Eufrozina Greoneanț.

Momentele muzicale au fost asigurate de grupul vocal feminin al Societății Cultural- Artistice ,,Mihai Eminescu” din Coștei și David Butan la clarinet.

Romanul de faţă abordează o tematică inspirată din realitatea prezentului, aducând în atenţia cititorului reprezentanţi ai generaţiei milenialilor, care, susţin studiile psiho-sociologice, sunt fascinaţi de minunile tehnologiei, neadaptaţi la viaţa reală şi mult mai deprimaţi.

În cele 117 pagini ale romanului (exceptând opiniile recenzenţilor), autoarea construieşte două planuri narative, care în 15 capitole modelează destine umane între flori şi fiori. Doar aşa ne explicăm faptul că personajul feminin principal, care a dat şi titlul romanului, poartă numele Fiorela.

Cartea aceasta nu se numără printre cărţile care au zeci de personaje. Autoarea şi-a ales cu grijă câteva personaje tip (Fiorela şi tatăl ei, Stefan, Stefania, doctorul Florescu, soţia sa şi Stivi), în spatele cărora veşnicesc mulţimile fidele lor. Ele sunt doar strigătul, lacrima care curge, frumuseţea ori urâţenia pământeană.

Cele două planuri narative amintite pendulează între două lumi diferite, cea reală şi cea virtuală. Lumea reală, în care s-au stins valorile înalte, e o coborâre, urzită din firul morţii, al minciunii, al lăcomiei ..., în care nu mai există loc pentru sentimentul nobil. Nimeni nu mai iubeşte pe nimeni, idealurile sunt bolnăviciose, iar frumuseţea falsă, sufletele damnate se zbat fără astâmpăr. Marea tragedie a pierderii copiilor se vindecă prin clonare.

  Şi dacă terestrul degradant constituie un adevăr înspăimântător, personajele, captive în propriul trecut, se refugiază în lumea ireală. Aici, se pare că, totul e simplu, nu au obligaţii, nu trebuie să lupte cu dificultăţile. Printr-un simplu click pot reface tot ce nu le place. Nu mai au nevoie de repere spirituale. Pot fi ceea ce doresc. Pot avea un alt chip, idealizat.

Cât de aproape suntem acum de viaţa noastră cea de toate zilele, de copiii şi părinţii care suntem noi!

Dialogurile care se derulează în lumea virtuală potolesc foamea de informaţii, desfiinţează graniţele lumii reale, lansează dimensiuni infinite. Toate acestea sunt extrem de tentante, dar nu pot fi transferate prin copy şi paste în lumea reală. ,,Fiorela mea cea fermecătoare în lumea virtuală, nu e decât o femeie uşoară în lumea reală", ne aminteşte Băiatul disperat.

Atunci care lume e mai bună?

Răspunsul ar fi desigur atât de simplu dacă nu s-ar naşte alte întrebări, izvorâte tot din textura romanului, ca de exemplu: Dar ce ne facem cu însingurarea? Cum vom mai simţi căldura mâinii întinse şi bătaia ritmică din piept? Cum să pierdem contactul cu ceilalţi oameni, care ne văd aşa cum suntem, fără chipul ,,îmbunătăţit la comandă".

În urma lecturii romanului deducem, însă, că protagoniştii, Fiorela-85 şi Stefan, Băiatul-disperat, precum şi apropiaţii-depărtaţii lor, nu sunt decât oameni. Dar oamenii sunt la fel peste tot, fie că sunt în faţa monitorului, fie că păşesc pe pământ. Noi singuri decidem ce cale vom urma, spre realitate sau iluzie.

Brânduşa Juică

Vârşeţ, 24 noiembrie 2016

Fotografii: uskolavrsac.edu.rs