Școala Generală din Petrovasâla

Dec 23, 2016

Localitatea Vladimirovaţ−Petrovasâla a luat naştere în anul 1808 când între localităţile Alibunar şi Satu-Nou se colonizează 121 de familii româneşti din Şama Mare şi 106 de familii româneşti din Clopodia. În anul întemeierii localităţii nu erau condiţii favorabile pentru a se desfaşura nici o formă organizată de învăţământ.

Şcoala s−a înfinţat la 1 mai 1809 sau, conform altor surse, la 1 iulie 1809. Clădirea dispunea de o singură sală de învăţământ, două camere şi o bucătărie pentru învăţător. Primul învăţător a fost Marian Encea. În anul 1813 şcoala avea 50 de elevi – băieţi, avându−l de învăţător pe Trifu Davidovici, fost diacon. Mai târziu, se deschide şi şcoala de fete, care funcţiona în aceeiaşi clădire, în orele după amiezii. În perioada anilor 1809−1872, la şcoala din Petrovasâla au lucrat următorii învăţători: Marian Encea, Trifu Davidovici, Trifu Truia, Marcu Davidovici, Gligor Vuici, Gavrilă Murgu, Ioan Dimitrie, Todor Muntean, Pavel Militar, Vichentie Linca, Vasile Toma, A. Liuba, Trifu Jebelean, Stefan Vuian, Iosif Mangiu, Todor Anca.

Examenele se ţineau la sfârşitul semestrului, în prezenţa inspecţiei formate din directorul naţional şi protopopul din Vârşeţ.

În perioada dualismului austro−ungar 1872−1918, sistemul şcolar din Petrovasâla simte noi mişcări. Au loc realizări însemnate în ceea ce priveşte numărul elevilor care frecventează şcoala, cât şi a condiţiilor în care se desfăşoară procesul de învăţământ, pregătirea profesională a învăţătorilor etc. Creşterea numărului de elevi necesita şi un spaţiu adecvat, cu un număr mai mare de încăperi, în care învăţământul să se desfăşoare în condiţii corespunzătoare noilor cerinţe ale şcolii moderne. S−a hotărât să se ridice un nou edificiu şcolar.

Piatra de temelie a noii clădiri a fost pusă pe data de 17 iunie 1889, iar clădirea a fost terminate în anul 1890.

La începutul secolului al XX−lea, numărul elevilor era în continuă creştere. În anul 1910 numărul elevilor din această localitate, în cele şase clase de băieţi şi fete, era de 470. În perioada interbelică, şcoala primară din Petrovasâla a suportat nişte schimbări drastice privind cadrele didactice, programul şcolar, limba de predare etc. La fel, fiecare dintre ele erau tranformate din şcoli comunale, în şcoli de stat. În anul 1922 s−a înfiinţat Colonia sârbească (Vladimirovaţul Nou) în apropierea gării, atunci se înfiinţează şi primul despărţământ în limba sârbă. Primii învăţători au fost Svetozar Vukanović, Dobrila Daničić, Melania Jebelean. Dar, condiţiile erau foarte grele, deplasarea zilnică a copiilor de la Colonie până în sat a fost o problemă gravă din cauza kilometrilor care trebuiau parcurşi.

În anul 1940 se hotăreşte ridicarea unei clădiri şi la Colonie, dar războiul a oprit realizarea acestui proiect. După terminarea Celui de−al doilea război mondial, apar unele principii în ţară în legătură cu organizarea şcolară şi anume, învăţământul elementar era obligatoriu şi gratuit, fiecere elev avea posibilitatea să asculte predarea în limba sa maternă, învăţământul durează prima data şapte ani, apoi din anul 1952/1953, opt ani, etc.

Unii învăţători, originari din România, s−au întors în ţara sa, la Petrovasâla, în anul 1946 au funcţionat următorii învăţători: − la clasele româneşti: Trifu Barbu, Melania Maximovici, Octavian Secheşan, mai târziu Nicolae Vârzoc, Doina Vârzoc, la clasele sârbeşti: Dobrila Daničić şi Vidosava Živan, iar la grădiniţă: Maria Clain.

În anul 1968 se demolează vechea clădire şcolară, iar în anul 1969 elevii au intrat în noul edificiu şcolar. Directorul şcolii era Nicolae Vârzoc, iar colectivul şcolar, în anii 1977/1978, număra 26 de angajaţi. În fiecare an şcolar se organizau excursii. Prin această clădire au trecut mulţi învăţători dar şi propunători. Este imposibil să−i amintim numele tuturor, dar vom aminti câţiva dintre ei, care au lăsat o urmă adâncă în viaţa culturală, şcolară dar şi în memoria sătenilor: Nicolae Vârzoc, Tiberiu Măran, Alexandru Popin−Colie, Alexa Mohan, Maria−Doina Gherga, Livius Alexandru Murgu, Cornel Ardelean, etc.

Deseori mai povestesc bunicii anegdote şi amintiri dragi despre dascălii lor. S−au mai trăit clipe grele în această clădire pe timpul atacului aerian al forţelor NATO, în anul 1999 când era întrerupt procesul de învăţământ în toată ţara. Şcoala era evacuată şi trupele militare erau staţionate în încăperile ei, până la terminarea atacului când au părăsit−o. Anul şcolar a fost recunoscut, iar pe parcurs materia a fost recuperată. Cu ajutorul donaţiilor a fost reparată clădirea, în vara anului 2001.

Pe parcursul anilor, în fruntea acestei instituţii de învăţământ îi amintim pe Trifu Barbu, Nicolae Vârzoc, Tiberiu Măran, Radovan Bošković, Ljubica Prvulović, Petru Glanda.

Astăzi, şcoala din Petrovasâla are 54 de angajaţi şi 454 de elevi.

Cursurile se ţin în limba sârbă şi limba română.

Maria Musta

Note:

• Mircea Măran „Şcoala din Vladimirovaţ”
• Vladimirovaţ−Petrovasâla 1908−2008 (contribuţii)