Unde ne este viitorul?

Mar 17, 2017

Pentru ca să tratăm probleme legate de viitorul dăinuirii românilor pe aceste meleaguri ale plaiurilor voivodinene, în mod cert trebuie să ne interesăm și de tinenerii români din Voivodina. Pe unde sunt și ce mai fac? Pe ce tărâmuri activează și care le sunt visurile?

Nu putem decât să constatăm că majoritatea dintre aceștia și-au pierdut, în timp, elanul tineresc. Sau poate nici nu l-au avut vreodată?! Cu regret putem constata că pe tinerii noștri îi vedem, cel mai frecvent, implicându-se doar în activitățile cultural-folclorice, de exemplu, pe scena Marelui Festival. În rest, îi mai vedem în reportaje și portrete pe paginile săptămânalului ”Libertatea” și în emisiunile la Radio și Televiziunea Voivodinei, scriindu-se la superlativ despre puținii care mai fac ceva. Cam atât.

Domeniile care nu au legătura cu scena sunt foarte rar abordate de tinerii noștrii. Am rămas doar cu prezentarea celor două despărțăminte de liceu și catedrele de limbă și literatură română, ai căror elevi, respectiv studenți, se implică, mai de voie bună, mai la insistența cadrelor didactice, în viața comunității românești voivodinene. Cei care din cauza diferitor împrejurări nu au avut norocul să facă liceul sau facultatea în limba română, practic nici nu există, decât dacă fac eforturi semnificative pentru a ieși din anonimat în cadrul comunității românești. Chiar și atunci când realizează succese de invidiat în concurență cu tinerii din mai multe entități cultural-istorice și etnice, deseori sunt mai recunoscuți în alte comunități, chiar mai largi.

Desigur că progresul tehnologic aduce multe schimbări în societatea zilelor noastre, dar tocmai acest fapt trebuie să îi motiveze, dar și să îi scoată în evidență pe tineri. Aceștia pot învăța mai repede și, în lupta de zi cu zi, în tehnologie pot găsi un aliat fidel. Este o adevărată luptă ca să te poți menține în orice activitate pe care o desfășori în societatea unei țări al cărei sistem de valori suferă de cancer, amenințând să distrugă toate cele ce sunt încă funcționale și sănătoase.

Mentalitatea noastră românească - bănățeană de atotștiutori, face ca tinerii să fie considerați, într-o oarecare măsură, incapabili. Astfel, așanumitul schimb de generații, despre care se vorbește în rândul comunității etnice românești de la noi, durează atât de mult, încât tinerii care trebuie să îi înlocuiască pe antecedenții lor, până ajung la posibilitatea de a prelua atribuțiile acestora, încetează să mai fie tineri. Să nu uităm că până și Legea tinerilor prevede că tinerii sunt persoane cu vârsta între 15 și 30 de ani. Cei trecuți de limita superioară, nu mai pot fi considerați tineri. Mi se pare interesant să te consideri tânăr după ce deja ai intrat în cel de-al patrulea deceniu de viață.

Dacă putem fi tineri la 35 de ani, nu trebuie să ne pară rău dacă la 25 tinerii sunt acuzați de infantilism. Dar, cine e responsabil de aceasta? În mod cert, tinerii nu sunt. Responsabilitatea o au cei care i-au educat și i-au format. E clar că tinerii de azi au copilărit în împrejurări specifice, care desigur că au avut un efect negative asupra formării lor. Tocmai din acest motiv, tinerii trebuie sprijiniți, oferindu-li-se, treptat, noi experiențe. Aceasta nu se poate face decât în cadrul colectivelor formate din apartenenți de vârstă și experiență diferită.

Atâta timp cât la noi arborii vârstnici cresc mari, dar nu în înălțime, precum a spus la o masă rotundă o mare doamnă din rândul etniei noastre, ci își lărgesc doar coroana, cu scopul de a face multă umbră și a nu permite ca razele de soare să ajungă până la lăstarii tineri, viitorul românesc din Voivodina va vedea doar din când în când lumina soarelui. Poate că nu vom pieri de tot, dar umbra în care crește noua generație de români desigur că va afecta vitalitatea comunității românești din Voivodina, a viitorului nu chiar atât de îndepărtat.

Mircea Lelea

(Libertatea nr. 3752 din 30 august 2014)