Originile răului sau ce înseamnă comunismul 3/3

Jun 16, 2018

În Rusia, ca nici într-o altă țară, în secolul XX, a avut loc o confruntare între Bine și Rău. Timp de șaptezeci de ani, din octombrie 1917, a avut loc o persecuție fără precedent a credinței, care a depășit chiar persecuția primelor secole ale creștinismului. Biserica Ortodoxă Rusă are o mulțime de martiri care și-au păstrat puritatea și tăria credinței, chiar și în zilele încercărilor cele mai brutale. Cruzimea, manifestată față de cler, depășește orice închipuire.

Potrivit martorilor oculari:

„… La funeraliile Preafericitului Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Tihon au venit mai mulți oameni decaât la funeraliile liderului proletariatului lumii Lenin. Zi și noapte, fără întrerupere, oamenii veneau să-și ia rămas bun de la Patriarh. În timpul primei zile, potrivit unor zvonuri, s-au vândut 60.000 de lumânări. Șirul oamenilor veniți să-și ia rămas bun se întindea pe distanța de o verstă (1 verstă = 1,067 km) …”.

În anii 1917-1922, au căzut victime terorii bolșevice mai mulți ierarhi importanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

La 15 iunie 1918, unul dintre primii martiri a fost episcopul de Tobolsk și Siberia Ghermoghen. Fanaticii bolșevici l-au înecat, aruncându-l în apă de pe un vapor.

În noaptea de 25 spre 26 ianuarie 1920, la Lavra Kiev-Peciorskaia, bolșevicii l-au ucis mișelește pe Mitropolitul Vladimir al Kievului. Potrivit martorilor:

„La 23 ianuarie seara, bolșevicii au ocupat Lavra. Asasinii l-au condus pe mitropolit în dormitor. Acolo mitropolitul a fost torturat și s-a încercat ștrangularea lui. La locul de execuție, la poarta Lavrei, mitropolitul a fost adus cu o mașină. … Mitropolitul a spus: ”Vreți să mă împușcați aici?” Unul dintre călăi a spus: ”Doar n-o să ne mai ceremonim?” Apoi, Mitropolitul a cerut permisiunea să se roage lui Dumnezeu, la care a venit răspunsul: ”Cât mai repede posibil.” Ridicându-și mâinile spre cer, mitropolitul s-a rugat cu voce tare: ”Doamne, iartă-mi păcatele mele cele cu voie și fără de voie și primește duhul meu cu pace”. Apoi i-a binecuvântat pe ambii săi ucigași cu mâinile sale, spunând: ”Domnul să vă ierte!” În acel moment, au fost trase focuri de armă, iar mitropolitul a căzut, acoperit de sânge. Ucigașii au ridicat atunci trupul mitropolitului în baionete. Fața părintelui era străpunsă în diferite locuri de baionete și de gloanțe. În piept, se casca o gaură imensă de la un glonte exploziv, care sângera. Mai multe coaste erau rupte. Spatele era străpuns cu baionetă și împușcat. Ceafa înjunghiată de asemenea cu lovituri de baionetă. … Când pr. Antim a ridicat trupul mitropolitului, au alergat la el o duzină de soldați și muncitori și au început să-și bată joc de mitropolitul împușcat și nu l-au lăsat să-i ducă trupul: ”Încă mai vreți să-l înmormântați – aruncați-l în șanț!„ Când trupul mitropolitului a fost dus de acolo, femei evlavioase l-au plâns, se rugau și spuneau: ”Martir și mucenic, Dumnezeu să-l odihnească!”.”

Patriarhul Tihon în noiembrie 1917. A fost canonizat ulterior.

După asta, în toată țara, s-a rostogolit un val de teroare sângeroasă, arestări și execuții. Până la mijlocul anului 1922, în legătură cu confiscarea proprietăților bisericești au avut loc 231 de procese. În boxa acuzaților au ajuns 732 de oameni, mulți dintre ei au fost condamnați la moarte.

La 12 august, la Petrograd, a fost împușcat Mitropolitul Veniamin de Petrograd. În cuvântul său de încheiere, care i s-a acordat în ajunul procesului, el a spus:

„Despre mine? Ce pot să spun despre mine însumi? Este doar un singur lucru… Nu cunosc ce verdict veți pronunța – să mor sau să trăiesc, dar indiferent de ce veți declara – cu aceeași venerație mă voi întoarce la suferință, îmi voi face semnul crucii și voi spune: Slavă Ție, Doamne Dumnezeule, pentru tot … ”.

Procesul Mitropolitului Veniamin a fost o înfrângere morală a bolșevicilor. Pe lângă acest mitropolit, au mai existat alte trei nume de „condamnați la moarte”: Arhimandritul Serghie (Șein), profesorul Novițki, președintele Direcției societăților eparhiilor unite din Petrograd și avocatul Ioan Kovșarov.

Cel mai bătrân episcop Serafim (Ciceagov) Mitropolit al Sankt-Petersburgului, începând cu 1921, a fost supus arestărilor constante și deportărilor. La 30 noiembrie 1937, pe bătrânul episcop bolnav l-au arestat din nou. Din cauza hidropiziei, el nu mai putea merge, iar cekiștii au trebuit să cheme o ambulanță să-l ia pe o targă la închisoarea Taganka. În ciuda slăbiciunii fizice, la închisoare, episcopul a dat dovadă de tărie morală și curaj: la interogatorii nu a dat nici un nume și a pledat nevinovat. La 11 decembrie 1937, la vârsta de optzeci și unu de ani, el a primit coroana martiriului. Dumnezeu știe cum a fost adus acest om în vârstă la Butovo și acolo a murit. La 23 februarie 1997, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe episcopul Serafim.

Mucenicul Fadei, Arhiepiscopul de Tver, după multe suferințe și umilințe, la 31 decembrie 1937, a fost înecat într-o groapă de canalizare.

La 10 decembrie 1937, a primit cununa muceniciei starețul Sfintei Treimi Sf. Serghie, arhimandritul de 79 de ani Kronid (Liubimov). În timpul interogatoriilor, epuizat, aproape orb, arhimandritul Kronid s-a comportat fără teamă. La propunerea anchetatorului de a „da mărturie veridică despre activitățile sale contra-revoluționare”, arhimandritul Kronid a răspuns: „Eu sunt, după convingerile mele, monarhist, așa am fost până în prezent, și în același spirit am educat călugării, să fie adepții Bisericii Ortodoxe Adevărate”. La a treia cerere a anchetatorului de a numi „pe cei care gândesc ca el”, starețul a refuzat să răspundă. Ultimul stareț al mănăstirii și încă zece oameni care erau împreună cu el au fost condamnați la moarte și executați la Butovo.

Mitropolitul Vladimir Bogoyavlensky al Kievului. Canonizat în 1998 de Biserica Ortodoxă Rusă.

Cu puțin timp înainte de ultima sa arestare, Mitropolitul Serafim (Ciceagov) a spus:

„Biserica Ortodoxă trece printr-o perioadă de încercări… Acum, mulți oameni suferă pentru credința lor, dar aceasta înseamnă aurul care se purifică în creuzetul încercărilor spirituale. După aceea vor fi atât de mulți martiri care au suferit pentru credința lor în Hristos, cât de mulți nu-și amintește întreaga istorie a creștinismului.”

În Rusia, ca nici într-o altă țară, în secolul XX, a avut loc o confruntare între Bine și Rău. Timp de șaptezeci de ani, din octombrie 1917, a avut loc o persecuție fără precedent a credinței, care a depășit chiar persecuția primelor secole ale creștinismului. Biserica Ortodoxă Rusă are o mulțime de martiri care și-au păstrat puritatea și tăria credinței, chiar și în zilele încercărilor cele mai brutale. Cruzimea, manifestată față de cler, depășește orice închipuire. Ei au fost arestați, torturați brutal, înecați în găuri săpate în gheața râurilor și în fântâni, au fost aruncați în foc, otrăviți, îngropați de vii, înecați în toalete publice, tăiați cu ferestrăul, crucificați, li s-a jupuit pielea de pe mâini și picioare…

Țara s-a acoperit de o rețea de lagăre de concentrare. Belomorkanal a devenit mormântul a zeci de mii de prizonieri în anii 1931-1933.

Pierderi umane deosebit de mari, în special, a suferit Biserica Ortodoxă în momentul confiscării proprietăților bisericești. Pe parcursul acestei perioade, au fost împușcați aproximativ 8.100 de preoți și călugări. Au fost arestați, deportați și executați nu mai puțin de 20 de mii.

Până în 1929, existau doar 4 episcopi în funcție, conduși de mitropolitul Serghie.

Lupta împotriva lui Dumnezeu a fost scopul vieții lui Lenin. El a continuat această luptă până la moarte. În ciuda atacului sever al bolii, care a dus la o paralizie parțială a mâinii drepte și a piciorului drept și la tulburări de vorbire, la 13 octombrie 1922, inițiază rezoluția Comitetului Central „Cu privire la constituirea Comisiei de propagandă anti-religioasă”.

Obiectivele acestor reglementări și măsuri punitive au fost destul de clare pentru contemporani. Unul dintre ei – Lordul Curzon – a spus că „persecuția și execuțiile fac parte dintr-o campanie conștientă întreprinsă de guvernul sovietic cu scopul determinat de distrugere a oricărei religii în Rusia și de a o înlocui cu ateismul”.

Fragment din cartea „Originile răului. Taina comunismului”, autor: Volodski I.O.

Traducere și adaptare: Provita Media

Foto sus: Procesul mitropolitului Veniamin canonizat ca Sf. Veniamin de Petrograd