Originile răului sau ce înseamnă comunismul 1/3

Jun 03, 2018

În Rusia, ca nici într-o altă țară, în secolul XX, a avut loc o confruntare între Bine și Rău. Timp de șaptezeci de ani, din octombrie 1917, a avut loc o persecuție fără precedent a credinței, care a depășit chiar persecuția primelor secole ale creștinismului. Biserica Ortodoxă Rusă are o mulțime de martiri care și-au păstrat puritatea și tăria credinței, chiar și în zilele încercărilor cele mai brutale. Cruzimea, manifestată față de cler, depășește orice închipuire.

Vladimir Ulianov a fost botezat la 16 (29) aprilie 1870. Tatăl său, Ilia Nikolaevici, era un om credincios. Cum s-a putut întâmpla ca fiul unui credincios, dintr-o dată, să o ia pe o cale anti-creștină? G.M. Krjijanovski a susținut că Lenin i-ar fi povestit, „că el deja din clasa a cincea, brusc, a terminat cu toate chestiunile religioase, și-a scos crucea de la gât și a aruncat-o la gunoi…”. Nu cumva se treziseră în el genele bunicului? Într-un fel sau altul, dar Vladimir Ulianov s-a transformat într-un apostat și a devenit în mod decisiv un dușman înverșunat al Bisericii Ortodoxe. Încă din 1905, în articolul „Socialismul și religia”, Lenin cere „să se lupte cu întunericul religios”. Sub sloganul „Religia este opiu pentru popor”, Lenin, cu fanatismul său, a educat la bolșevici ura față de religie, în special, față de creștinism. Activitățile sale erau îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse și împotriva maselor de mai multe milioane de credincioși. Poziția sa este exprimată, cu toată sinceritatea, în următoarea afirmație:

„Orice idee religioasă, despre Dumnezeul drag, orice cochetare cu Dumnezeu este de o mizerie inexprimabilă… cea mai periculoasă mizerie, boala cea mai grea”.

„Energia electrică va lua locul lui Dumnezeu, pentru țăran. Lăsați-l pe țăran să se roage la electricitate; el va simți astfel mai mult puterea guvernului central – decât pe cea cerească”.

Așa vorbea Lenin, în conversație cu Miliutin și Krasin, când discutau problema electrificării.

Pierderea diferențelor dintre bine și rău i-a condus pe bolșevici la o totală permisivitate și fărădelege în întreaga țară. Lupta împotriva lui Dumnezeu a fost adusă la rang de politică de stat. Lenin a proclamat sloganul „Bisericile și închisorile să le facem una cu pământul” și începe teroarea împotriva Bisericii.

Una dintre primele decizii ale lui Lenin după revoluția din octombrie se referea anume la Biserică. Prin asta a subliniat faptul că el consideră Biserica Ortodoxă Rusă drept inamicul său principal. Deja la 26 octombrie 1917, pământurile bisericești și mănăstirești au fost confiscate de către stat. Lenin dă instrucțiuni „să se ducă o teroare necruțătoare în masă împotriva popilor…”. La inițiativa sa, a fost interzisă activitatea Sinodului local.

Un act de vandalism crunt anti-religios al bolșevicilor a fost bombardarea Kremlinului – locul sfânt al rușilor, în noiembrie 1917. Din punct de vedere militar, bombardarea nu era necesară deoarece cadeții, care ocupasera Kremlinul, îl părăsiseră în toiul nopții.

În țară se organizează procese ale clerului, acesta este supus unei hărțuiri și terori continue. În lupta sa împotriva religiei, Lenin nu era singur. În această acțiune imundă erau implicați în mod activ colaboratorii săi cei mai apropiați: Sverdlov (Rosenfeld), Stalin (Djugașvili), Troțki (Bronstein), Zinoviev (Apfelbaum), Kamenev (Rosenfeld), Dzerjinski (Rufin), Volodarski (Cohen), Yaroslavl (Gubelman) și mulți alții.

La 13 (26) octombrie, 1918, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii - Tihon a trimis un mesaj Sovietului de Comisari ai Poporului, prin care determina poziția Bisericii Ortodoxe. În mesaj, în special, se sublinia:

„De un an întreg aveți puterea de stat în mâini, dar râurile de sânge vărsat al fraților noștri, uciși fără milă la apelul vostru, strigă la cer, și ne obligă să vă spunem cuvântul adevărului amar: țara noastră este cucerită, tăiată, dezmembrată, și dați pentru ea tribut Germaniei aurul pe care nu voi l-ați adunat. Deși refuzați să vă apărați patria de dușmanii externi, cu toate acestea, recrutați permanent trupe. Împotriva cui le veți conduce? Ați divizat tot poporul în tabere care se luptă între ele și l-ați aruncat într-o luptă fratricidă fără precedent. Iubirea întru Hristos ați înlocuit-o pe față cu ură și, în loc de pace, ați aprins o dușmănie artificială de clasă. Rusia nu avea nevoie să încheie o pace rușinoasă cu inamicul din afară, ca voi, în cele din urmă să distrugeți pacea din interior. Sunt măcelăriți episcopi, preoți, călugari și călugarițe, cu nimic vinovați. Dar pentru voi nu este suficient că ați mânjit de sângele frățesc mâinile poporului rus. La îndemnul vostru, sunt prădate și luate cu forță pământuri, case, conace, mori, fabrici, vite, jefuiți bani, haine, mobilier, îmbrăcăminte. Momind oamenii întunecați și ignoranți cu ideea că pot avea bunuri cu ușurință și fără pedeapsă, i-ați încețoșat și le-ați amuțit conștiința păcatului. Unde este libertatea de exprimare și a presei, unde este libertatea bisericii de a predica?

… În special, este dureroasă și crudă încălcarea libertății de credință. … Ați pus mâna pe proprietatea bisericii, adunată timp de generații de credincioși, și nu v-ați gândit deloc că încălcați voința lor de după moarte. Ați închis o serie de mănăstiri și biserici, fără nici un motiv și vreo rațiune. Ați închis accesul în Kremlin – această moștenire sfântă a tuturor oamenilor credincioși.

… Da, trecem printr-un moment groaznic al conducerii voastre, care pentru o lungă perioadă de timp nu se va șterge din sufletul oamenilor, umbrind în sufletul lor chipul lui Dumnezeu și pecetluindu-l pe cel al fiarei…

Dar acum, pentru voi cei care folosesc puterea pentru a-i urmări pe cei apropiați, pentru a-i extermina pe cei nevinovați, ne extindem Cuvântul Nostru de îndemn … îndreptați-vă nu spre distrugerea, ci spre construirea legii și ordinii publice, lăsați poporul să se oprească din războiul fratricid. Altfel, se va cere de la fiecare sânge pentru sângele vărsat de voi (Luca, 11,51), și toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri (Matei, 26,52). ”

Bolșevicii s-au angajat în decapitarea Bisericii Ortodoxe și Patriarhul Tihon a fost declarat dușman al poporului.

Sute și mii de biserici și monumente, construite în orașele din Rusia până în 1917, au fost demolate după instrucțiunile personale ale lui Lenin. În fosta arhivă de partid a Comitetului Central al PCUS există o decizie specială adoptată de Sovietul Comisarilor Poporului din 4 (17) ianuarie. Era vorba despre rechiziția lăcașurilor Lavrei Alexandro-Nevskaya. În aceeași ședință, s-a adoptat o rezoluție cu privire la rechiziția proprietății bisericilor din Kremlin. Lenin trece la un „atac fără compromisuri asupra popilor reacționari”. La 20 ianuarie (2 februarie) 1918, el a semnat „Decretul Sovietului Comisarilor Poporului de separare a statului și școlii de biserică”. În acest decret se sublinia: „Nici o biserică sau societate religioasă nu are dreptul de a deține o proprietate. Ele nu au drepturi de persoane juridice”.

În plus, în decret se afirma: „Toate bunurile existente în Rusia, ce aparțin societăților ecleziastice și religioase sunt declarate proprietate națională”, cu alte cuvinte, sunt confiscate. Această decizie a fost o directivă pentru autoritățile locale să procedeze imediat la jaf. Fanaticii revoluționari au atăcat biserici și lăcașuri sfinte, au început persecuția clerului. Jaful bolșevicilor a atins proporții fără precedent. În paralel cu jaful a avut loc un proces de distrugere barbar al bisericilor și lăcașurilor sfinte. Au dat foc icoanelor și obiectelor bisericești.

În 1917, în Rusia existau aproximativ 78 de mii de biserici și lăcașuri sfinte. În Moscova erau 568 de biserici și 42 de capele. Din acest numar, de-a lungul anilor puterii sovietice, marea majoritate a catedralelor, bisericilor și mănăstirilor au fost distruse, închise și desfigurate.

Bolșevicii au aruncat în aer și apoi au făcut una cu pământul un monument magnific și unic al culturii și arhitecturii ruse – Catedrala lui Iisus Hristos Mântuitorul, construită din donații publice pentru a comemora victoria Rusiei asupra armatei lui Napoleon. Mai târziu a fost demolată și Catedrala Maicii Domnului din Kazan din Piața Roșie, construită în 1636, în cinstea victoriei miliției poporului, condusă de Minin și Pojarski asupra invadatorilor, inclusiv și Capela Maicii Domnului Ivireana (gruzina) din pasajul istoric. Multe biserici au fost transformate de bolșevici în cluburi. Le transformau și în ateliere, în depozite și chiar în grajduri, cocini și garaje.

Mai târziu, „cauza lui Lenin” a fost continuată de Hrușciov. Cu participarea sa activă, în anii 1960-1964, în țară au fost închise 20 de mii de biserici, 69 de mănăstiri, unde existau 30.000 de clerici. În timpul Brejnev, s-au închis încă 8.000 de biserici și 18 mănăstiri, unde se aflau aproximativ 10.000 de clerici.

Bolșevicii au ajuns la un asemenea sacrilegiu, încât în Biserica Nașterii Maicii Domnului din Moscova, unde sunt îngropați eroii bătăliei de la Kulikovo, călugarii Peresvet și Osleaba, au instalat o stație de compresoare a fabricii „Dinamo”.

La 30 mai 1919, Lenin a scris într-o notă către Orgbiuro al Comitetului Central despre necesitatea expulzării din Partidul Comunist a credincioșilor. El cere să se retragă din vânzare „cărțile spirituale și să fie date către Glavbum (Direcția Centrală a Industriei de Hârtie), ca maculatură.” Guvernul bolșevic a interzis producția de clopote.

La începutul anilor 1920, în documentele de partid a apărut un slogan anti-religios și mai monstruos: „Un cap de popă pentru noi înseamnă un butuc pe care se ascut țepușele comuniste”.

De la începutul anului 1922, a început o nouă etapă în jefuirea bisericilor și lăcașurilor de cult. Cea mai mare activitate în această muncă mizerabilă și imorală a desfășurat-o colaboratorul lui Lenin, Leon Troțki. Sub masca ajutorului pentru înfometați, el devine inițiatorul rezoluției privind confiscarea obiectelor de valoare și podoabelor bisericești. „Instrucțiunile privind lichidarea proprietăților bisericești” au fost elaborate de către soția lui, N. Sedova, care a condus Departamentul pentru muzee și protejarea monumentelor și Direcția centrală a instituțiilor științifice, științifico-artistice și muzeale din cadrul Comisariatului Popular pentru educație.

„Fondul secret” despre Lenin al fostei arhive a Institutului marxism-leninismului de pe lângă Comitetul Central al PCUS conținea 3.724 de materiale documentare nepublicate. Printre acestea – documente care provoacă groaza.

Iată o notă a comisarului poporului al Comerțului Exterior, Leonid Krasin, din data de 10 martie 1922, adresată lui Lenin. În ea, comisarul bolșevic justifica necesitatea creării unui sindicat peste hotare de vânzare a bijuteriilor rechiziționate din biserici și catedrale. După ce a citit memoriul, Lenin a scris o rezoluție:

„… Tov. Troțki! Vă rog să citiți și să mi-o trimiteți înapoi. Oare să elaboram directivele cu privire la acest lucru în Biroul Politic? (Datele despre numărul bisericilor „curățate” sper că le-ați obținut?) Vă salut! Lenin”.

Din răspunsul lui Troțki:

„… Retragerea valorilor se va produce, aproximativ, la momentul Congresului Partidului. Dacă la Moscova totul merge bine, atunci problema va fi rezolvată de la sine în provincie. În același timp, se duce munca de pregătire în Petrograd. … Activitatea principală până acum a fost de a retrage (valorile) din mănăstiri, muzee, tezaure, și așa mai departe. În acest sens, captura e dintre cele mai mari, iar munca este departe de a fi terminată. 12 / III-1922 al Dvs., Troțki”.

Fragment din cartea „Originile răului. Taina comunismului”, autor:  Volodski I. O.

Traducere și adaptare: Provita Media

Foto sus: Biserică folosită ca hambar, anii 1920