Crâmpeie din istoria Orșovei

Apr 09, 2019

Orșovei

Istoria localității este  străveche. Romanii veniți din sud, dar și din vest au avut nevoie aici de o fortificație întărită. Aproape nicicând în epocă nu a fost total pacificată această zonă. Veșnic se stârneau conflicte.

Specialiștii militari au construit pe aceste locuri castrul Dierna, care făcea parte din provincia romană Dacia, scrie banatulazi.ro. În documentele vremii, prima consemnare documentară a localității datează din perioada romană, cam din  secolul II. Scopul principal al așezării era de loc întărit pentru o garnizoană ce juca rol de apărare a limesului roman. Dar cu siguranță că se trăia în acele timpuri și dintr-un negoț înfloritor. Apropierea de celebrele băi ale lui Hercule fac din întreaga zonă una deosebit de atractivă pentru comercianții de tot felul. Tocmai datorită acestei importanțe militare și economice, la anul 193 localitatea este ridicată la statutul de municipium.

Mai apoi, după destrămarea puterii imperiale romane pe aceste meleaguri, trec, ca pe un adevărat culoar, nenumărate popoare prin zonă, care fie se stabilesc în împrejurimi, fie lasă doar o urmă efemeră ca un fir de fum.

Orșovei

O altă consemnare sigură se regăsește în celebra lucrare Gesta Hungarorum, unde localitatea este pomenită cu numele de Urscia. Era perioada conflictelor dintre triburile conduse de Glad și cele maghiare, din jurul anului 934. Același nume de Urscia mai este creditat și de localitatea Vârșet. Ar fi posibil ca aceste două localități să aibă denumiri asemănătoare.

După Evul Mediu timpuriu, așezarea apare din nou în scriptele vechi. E vorba de secolul al XIV-lea, când este menționată ca o cetate puternică, zidită din piatră, care de asemenea joacă rol de avanpost militar.

Orșovei

Dierna (Urscia) va fi motiv de dispută între domnitorul Litovoi și regatul Ungariei. Câteva sute de ani este proprietatea conducătorilor valahi. Dar soarta îi este pecetluită pe timpul când ban de Severin este Ioannes Corvinus (Iancu de Hunedoara), care cucerește orașul și îl alipește Regatului Maghiar, ca urmare a conflictelor cu domnitorul Vlad Dracul din Muntenia.

Dar nici influența Regatului Maghiar nu avea să fie suficient de puternică pentru a scăpa cetatea Orșovei de ocupația otomană. În 1524 aici se instalează puterea Semilunei, până la 1688. Se reorganizează zona și capătă rangul de sangeac, cu capitala la Orșova.

Banatul nu s-a bucurat niciodată de o studiere autentică a istoriei sale

În 1688, partea de est a Banatului este cucerită de armata condusă de generalul (Feldmarschalleutnant) Friedrich von Veterani. Între anii 1739 și 1740 militarii turci încep lucrări de canalizare și fortificare a gurilor Cernei. „Canalul Dierna” avea să ofere o protecție suplimentară cetății.

După trecerea Orșovei, iar după câțiva ani și a restului Banatului, sub administrarea militară habsburgică, aici avea să fie un avanpost de apărare a frontierei de sud împotriva raidurilor repetate ale trupelor turcești. Uneori, chiar formațiuni de bandiți și de haiduci treceau Dunărea pentru jafuri, acestea neavând vreo legătură cu trupele regulate militare. Cetatea mult disputată avea să treacă definitiv în administrare austriacă odată cu pacea de la Șiștov.

Garnizoana din cetatea Orșovei avea destul de mult de lucru pentru a apăra cel mai îndepărtat colț de sud-est al imperiului. Din 1768 aici avea să fie cantonată o garnizoană permanentă. Insula-fortăreață Ada-Kaleh, aflată la mică distanță în aval, a fost, alternativ, fie punct întărit al uneia, fie al celeilalte împărății. De aici se putea aștepta fie un atac, fie un sprijin la nevoie.

Orșovei

Începând cu anul 1772, Orșova va face parte din „Regimentul grăniceresc”, constituit pentru a apăra frontiera de sud. Spre a lega mai ușor garnizoana de centrul ei de comandă de la Caransebeș, în 1829 se dă în folosință șoseaua ce leagă cele două orașe bănățene de-a lungul defileului Cernei, iar mai în nord, urmând valea Timișului.

Pe lângă caracterul de fortificație militară, odată cu relativa pace care a cuprins continentul după războaiele napoleoniene, Dunărea își urmează destinul de cale de navigație importantă ce leagă centrul european de marginile continentale răsăritene. Importanța portuară a orașului crește prin mărirea danelor, a capacității de navigație și a numărului de nave ce trec pe aici. În orașul care începe să se dezvolte apar primele birouri de comerț și agenții de navigație.

Imagini: imagoromaniae.ro; cabanaelis.ro; skyscrapercity.com; drobetapress.ro

 

Articole similare selectate pentru tine

Simpozionul Științific ”Presa și Literatura în Banat”

Recent a avut loc Simpozionul Științific ”Presa și Literatura în Banat”, ediția a IX-a, organizată de Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina împreună cu Institutul de Studii Banatice ”Titu Maiorescu” al Academiei Române - Filiala Timișoara.

Răscoala românilor bănăţeni din 1737-1739

Izbucneşte războiul austriaco-turc (1736 – 1739) şi Banatul devine teatru de război. Cu prilejul izbucnirii războiului şi nemulţumiţi de sistemul fiscal recent instalat precum şi de excesele birocraţiei, românii bănăţeni declanşează răscoala antihabsburgică.

Prezenţa corală în liturgica bănăţeană

Având mereu conştiinţa că Banatul, raportat la respirul cultural românesc, reprezintă atât un punct de plecare cât şi unul de sosire, cele două spaţii alcătuind nişte cercuri concentrice spirituale şi totodată conlucrând la realizarea seculară a unui mare cerc al nemuririi spirituale româneşti, dedicăm câteva modeste rânduri unor creatori şi opere mai puţin cunoscute publicului larg.