Istoria registrelor în Serbia

Jul 13, 2019

registre1.jpg

În cea mai mare parte a teritoriului Republicii Serbia de astăzi, până în 1946, registrele au fost ținute de biserici și comunități religioase. Preoții lor, pe lângă diverse ceremonii religioase, au îndeplinit și funcția de magistrat.


Ei au făcut înregistrări și au întocmit liste de nașteri, căsătorii și decese, introducând datele obținute în protocoalele bisericești. Totodată au eliberat certificate de naștere la nevoile organelor de stat sau a persoanelor particulare. Dacă excludem faptul că pe teritoriul P.A. Voivodina s-a înregistrat pentru toate credințele recunoscute încă de la adoptarea decretului imperial al Imperiului Austro-Ungar (1784) și dacă excludem și Belgradul unde aceste registre se înregistrau și înainte de stabilirea oficială (din 1816), în cărțile religioase încep înregistrări privind nașterea, căsătoriile și decesele în Principatul Serbiei în 1837. După acea perioadă, deși registrele au fost ținute de biserici și comunități religioase, statul a luat din ce în ce mai mult parte la reglementarea regulilor în conducerea lor. Deja Codul civil al Regatului Serbiei din 1844, în prima parte unde scrie despre drepturile personale, a stabilit regulile pentru determinarea multor fapte și date care vor fi păstrate în registrele religioase. De-a lungul timpului, guvernul a stabilit și alte reguli de reglementare privind păstrarea registrelor, eliberarea certificatelor de naștere și de deces, depunerea listelor de nașteri, căsătorii și decese organelor de stat, de exemplu, Ministerului de finanțe, de educație, militar etc. Deoarece constituția din 1835 (Sretenjski ustav) a garantat tuturor cetățenilor, și acelora care nu sunt ortodocși, exercitarea liberă a credinței lor, în Principatul și mai târziu Regatul Serbiei toate bisericile recunoscute au început să poarte registre privind nașterea, căsătoria și decesul enoriașilor lor. Este interesant faptul că prințul Miloš a emis un decret, care a prescris că registrele bisericii se pot imprima numai la „tipografiile de stat“, dovedind prin acest fapt importanța acestor registre în sistemul administrației de stat, care la momentul respectiv a fost doar în dezvoltare. Această regulă se menține și în prezent, deoarece hârtiile pentru eliberarea registrelor (registrul nou-născuților, de exemplu) pot fi tipărite numai de către Banca Națională a Serbiei - Departamentul Bancar.

311218.jpg

Ultimele schimbări şi modificări la Legea privind Registrul Stării Civile, care prevede posibilitatea introducerii benevole a apartenenţei naţionale în evidenţa stării civile şi introducerea schimbării de sex în registrul nou-născuţilor, au început să se aplice de la 1 ianuarie. Una din noutăţile cele mai importante pe care le aduce această schimbare şi pe care Adunarea Serbiei le-a adoptat în iunie 2018, se referă la evidența registrelor în formă electronică, se menţionează la Ministerul Administraţiei de Stat şi Autoguvernării Locale. Ministrul adjunct al administrației de stat și autoguvernării locale, Marina Dražić, a declarat că registratorii municipalităților și orașelor au efectuat aproape complet o transcriere a datelor din registrele cetățenilor în ultimii 100 de ani în formă electronică.

Tradus și adaptat de Tereza Gașpar

 

Articole similare selectate pentru tine

Ziua Națională a Serbiei va fi sărbătorită la Iulius Mall Timișoara

Iulius Mall din Timișoara invită, sâmbătă, 13 februarie a.c., pe toți cei interesați să afle mai multe despre tradiţia sârbească.

Vodița, principalul loc de pelerinaj din Serbia

Eparhia Sfântului Nicolae din Ruski Krstur a fost înființată la 6 decembrie 2018 prin ridicarea fostului Exarh Apostolic pentru greco-catolicii din Serbia. Prea Sfinţitul Dzuro Dzudzar, episcopul greco-catolic, Exarh Apostolic de Serbia şi Muntenegru a fost numit primul guvernator al eparhiei.

Starea economică și socială a bobocilor dintru începutul satului

Satu-Nou a fost întemeiat în anul 1765, cu un număr de 150 de case (familii). În anul 1767/8, din cauza necesităților armatei (grănicerilor), autoritățile militare au fost nevoite să colonizeze încă 170 de familii, ceea ce a însemnat că în anii amintiți în localitate erau deja 320 de familii. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în sat au fost înregistrate 317 case locuibile.