Palatul împăratului Traian din Zăvoi?

Jul 19, 2019

Cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul din Zăvoi în 2009, au fost găsite o serie de vestigii arheologice, care s-au dovedit a face parte dintr-un ansamblu de o mare importanţă.

Comuna Zăvoi se găseşte în partea de nord-est a judeţului, pe Valea Bistrei, pe vechiul drum care leagă Banatul de Transilvania. Este practic lipit de oraşul Oţelu Roşu la est şi este traversată de Drumul Naţional DN68 Caransebeş – Haţeg. În apropiere de Zăvoi, aproape de drumul care duce către Haţeg, au fost descoperite ruinele castrului roman Agmonia. Despre existenţa localităţii Zăvoi în primul mileniu nu există dovezi, dar prima atestare documentară datează din 1430, ceea ce face ca localitatea să fie una din cele mai vechi din Banat. În antichitate, pe Valea Bistrei trecea drumul roman care pornea de la Lederata până la Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Urmând indicaţiile din Tabula Peutingeriana, pe drumul imperial Tibiscum-Sarmizegetusa sunt înscrise numai două localităţi: Agnavae (după Ptolemeu) sau Agmonia (Acmonia, Agnauie, Augmonia, după geograful din Ravenna), aşezare localizată în satul Zăvoi şi Pons Augusti (Podul împăratului) localizată, după unii istorici, la Voislova, scrie infoturismzavoi.ro. Localitatea Agnaviae, a fost localizată în satul Zăvoi. La vest de sat s-au identificat o serie de ruine, descrise şi desenate şi de A. Marsigli în planurile sale la începutul secolului al XVIII-lea, ce aparţin unui castru de pământ (336/336 m), care a funcţionat ca o mare tabără provizorie din perioada celor două războaie daco-romane, construit de legiunile romane după ocuparea Daciei.

Construcţia respectivă se află pe amplasamentul actualului cimitir comunal şi a fost descoperită la momentul efectuării unei gropi mortuare. O echipă condusă de arheologul Adrian Ardeţ, actualul director al Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, s-a deplasat la faţa locului. Echipa condusă de Adrian Ardeţ a scos la lumină o construcţie complexă, estimată a avea o vechime de 2.000 de ani, aparţinând Culturii romane. Cel mai probabil, imobilul respectiv a fost construit în toamna anului 101 d.Hr., în timpul Primului Război Daco-Roman, desfăşurat între anii 101-102 d.Hr. Conform izvoarelor istorice, în acel an, în zona fostei aşezări antice Agmonia, de lângă actuala localitate Zăvoi, în apropierea capitalei Daciei, Împăratul roman Traian a sosit cu peste 200.000 de militari, cu gândul să cucerească fortăreaţa Sarmizegetusa, după ce anterior, prin luptă, a supus triburile dacice de la nord de Dunăre, respectiv din zonele Olteniei şi Banatului. Din cauza drumului dificil către Sarmizegetusa şi Munţii Orăştiei, dar şi a opoziţiei dacilor, ofensiva romană a fost oprită pe timpul iernii în Valea Bistrei, în zona noilor vestigii descoperite la Zăvoi, unde dovezile scoase la iveală confirmă înfiinţarea unor aşezăminte. De altfel, singurul fragment care a supravieţuit din jurnalul Împăratului Traian, ţinut în timpul Războaielor dacice, face referire la o serie de localităţi bănăţene din apropiere.

Încă din primul moment, s-a considerat că, datorită complexităţii construcţiei, însuşi împăratul Traian a folosit palatul descoperit la Zăvoi în timpul iernii dintre anii 101-102 d.Hr., înainte de lupta decisivă cu Decebal şi cucerirea de către romani a Regatului Dac. Între argumentele care au condus la susţinerea acestei afirmaţii se evidenţiază faptul că, până la această dată, o construcţie aproximativ asemănătoare, ca amploare, celei noi descoperite la Zăvoi se află numai la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala ulterioarei Provincii romane Dacia, ce servea drept sediu al guvernatorului din acea vreme, acest edificiu fiind construit însă abia în anul 160 d.Hr. Zidurile palatului au fost realizate din piatră de carieră fasonată, încăperile erau încălzite prin podea, prin tuburi de ceramică numite „hipocauste”, iar la băi constructorii au folosit pentru izolare o tehnică şi un amestec special de bucăţi de caramidă şi mortar „Opus Signinum”, care nu permitea infiltrarea apei. De asemenea, au mai fost descoperite aici fundaţiile unei săli de aproximativ 100 de metri pătraţi, o baie, o piscină, intrarea în imobil, alături de o parte din curtea interioară unde se aflau canalele de scurgere a apelor, pavate cu caramidă şi acoperite cu lespezi de piatră. Săpăturile efectuate în urmă cu câţiva ani au scos la iveală lucruri deosebite, care au adus certitudinea că această vilă romană a fost construită în timpul primului guvernator al Daciei Romane. Este vorba despre cărămizile care au fost descoperite şi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în momentul în care s-a ridicat capitala Daciei Romane. Respectivele cărămizi certifică faptul că această construcţie este datată în timpul împăratului Traian. Construcţia a existat în lumea romană până în timpul împăratului Hadrian, mai exact până la monedele din anul 126, descoperite aici.

Până acum, au fost scoase la iveală de către specialişti urmele unei săli de aproximativ 100 de metri pătraţi, o baie, o piscină, intrarea clădirii, o parte din curtea interioară şi canalele de scurgere. Clădirea beneficia de sistemul roman de încălzire prin podea, cu ajutorul unor tuburi de ceramică (Hipocaustum). Zidurile au fost construite din piatră fasonată, băile fiind izolate cu un amestec specific de cărămidă şi mortar (Opus signinum). Merită amintit şi faptul că printre materialele de construcţie folosite nu se află şi marmura, cariera de la Bucova urmând a fi exploatată abia după cucerirea statului dac de către romani.

Surse: 7-zile.com; infoturismzavoi.ro;