Doloave: Începutul activității cultural-artistice (II)

Oct 23, 2020

Pe lângă prelucrarea pământului și creșterea vitelor, un important segment în viața de toate zilele în satul Doloave și la românii de aci, este o susținută activitate culturală care a început să se dezvolte mai intens în ultimile decenii ale secolului al XIX-lea, deci în momentul când s-au creat condiții optime pentru aceasta, adică în urma desființării “Absolutismului Bach”, în anul 1860, respectiv a despărțirii ierarhice dintre Biserica sârbească și românească, la cinci ani mai târziu – în 1865.

Îndeosebi aceasta se ramifică și intensifică în momentul desființării Frontierei Militare Bănățenești, în anul 1873. În această perioadă de înflorire a segmentului cultural-artistic printre românii din satele Banatului de sud, în multe sate românești, au fost înființate grupuri corale sau coruri propriu-zise, mai întâi în cadrul și pe lângă biserci, ca coruri bisericești iar apoi ca coruri “lumești”, adică a sătenilor, în formă de “reuniuni de cântări”. Aceste reuniuni, interpretau, pe lângă piesele corale, și jocuri populare și piese de teatru. Să zicem că acestea ar fi fost primele începturi de societăți cultural-artistice pe care azi le avem. Vorbind în general despre satele românești, aceste relatări sunt valabile și pentru Doloave. În perioada după anul 1865, apar, încep și se instituie așa-numitele “reuniuni de cetire”, un fel de asociații ale cititorilor și bibliotecilor sătești care au avut un rol extraordinar în divulgarea și răspândirea cuvântului și literaturii române printre aprtenenții etniei nostre din satele românești.

Despre începturile activităților literare, culturale, spirituale și artistice la Doloave, multe s-au scris și în acest sens s-a beneficiat de multe surse de date scrise. Totuși, considerăm că adevăratul început al acestor activități îl desprindem dintr-un articol sau informație publicată în “Foaia dieceziană” din Caransebeș. Este vorba de primul concert, sau cum se nu­mea atunci – serbare organizată de amatorii români din Doloave în ziua de Zăpostit în anul 1892.

Activitatea culturală la românii din Doloave, ca noțiune mai extinsă subînțelege primii pași concreți făcuți în activitatea corală, teatrală, folclorică, orchestrală și a fanfarei din sat. Aceste începuturi, potrivit documentelor scrise de care dispunem, datează din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, atunci când, după cum afirmam mai sus, s-au creat condiții favorabile pentru aceasta, adică în urma desființării așa-numitului “Absolutism Bach” (în 1860), în momentul separării ierarhice a bisericii sârbești de biserica românească (1865), de asemenea și-n momentul desființării Granței sau Frontierei militare bănățenești, respectiv a Regimentului… în 1873. În acești ani, prin satele românești din Banatului iugoslav, au început să se înființeze corurile bisericești și lumești, adică i-au naștere, după cum am zis mai sus, așa-numitele “Reuniunii de cântări”. Aceste coruri și reuniuni, au interpretat un repertoriu compus din piese corale și jocuri populare, inclusiv au jucat și piese de teatru.

Ulterior, însă nu la mult timp după aceste reuniuni de cântări, apar și primele “reuniuni de cetire”, care se transformă apoi în adevărate biblioteci satești, ce au jucat un rol călăuzitor și educativ la divulgarea cuvântului scris și al activităților cultural-artistice prin satele noastre. De asemenea și la Doloave, deoarece acest mare sat nu putea fi evitat de influența dimprejur. Despre aceasta s-a scris în repetate rânduri, în diferite publicații și ziare, monografii, în ziarul oficial al românilor de aici “Libertatea”, de vreo câteva ori, însă începutul acestor activități, noi îl considerăm ca fiind desemnat într-un articol publicat în “Foaia dieceziană” din Caransebeș, în care se notează primul concert public organizat de amatorii români din Doloave de Ziua Zăpostitului, în anul 1892. În Programul acestui concert, organizat de către învățătorii Sofia Rusovan, Valeriu Pecu și preotul Aron Bartolomeu-Arți și feciorul său Simeon, au participat, în ordine: Corul bărbătesc, pe două voci, formația de dansatori, soliști vocali și instrumentiști și câțiva recitatori. Concertul a fost încheiat prin interpretarea jocurilor populare românești “bătuta”, “călușerul” și “hora călușerilor”. Să spunem că “Reuniunea de cântări” din Doloave a fost condusă, în acele vremuri de către preotul Aron Bartolomeu, de Simeon Bartolomeu, fiul lui, precum și decătre învățătorul Gheorghe Popoviciu și de unii intelectuali tineri, cum erau Traian Cătălină, Marcu Boldovină, Todor Cătălină, etc.. Printre cei mai activi membri ai acestei Reuniuni au fost: Maxa Rotariu, Petru Drăgilă-Pătruț, Arsa Drăgan, Maxa Răcăștean, Sava Ancuțescu-Titu, Iovan Covaci-Micșa, Jiva Cătălină-Vischelet, Stevan Cicoș, Dușan Marghitin-Paparchieș și Dușan Mihailov Cucu, a lu Bugariu. Tot din documentele scrise care se păstrează, se poate conchide că în anii 1890-1892, la Doloave s-a construit imensa Biserică Ortodoxă Română actuală, care a fost sființită la 23 mai 1893 de către Episcopul Nicolae Popea.

În nr. 29, din luna iulie al ziarului “Foaia dieceziană” din Caransebeș, se menționează, printre altele că la sființirea Bisericii Ortodoxe Române din Doloave, au asistat și participat Corul Bărbătesc din Nicolinț care a prilejuit, pe data de 23 mai 1893 un concert-serbare ce a avut loc în restaurantul lui Alexa Iovanoviciu. La acest concert au luat parte peste 60 de persoane care au înveselit pe doloveni. Acest eveniment l-a notat, în ziarul “Libertatea” redactorul și ziaristul Gheorghe Bosioc, în numărul de 28 martie 1992.

*Gheorghe Giacov- Smoleanu

Cronica amatorismului la românii din Doloave (1879-2000)*