Cum și-a înscenat URSS propria moarte

Nov 27, 2015

Cunoscutul disident rus Pavel Stroilov, care a copiat arhiva lui Gorbaciov, demască poate cea mai mare mistificare a secolului XX. Imperiul răului și Kominternul, probează el, au reușit să supraviețuiască, înscenându-și propria moarte.

N-a existat niciodată o catastrofă geopolitică, despre care vorbește Vladimir Putin, deplângând decesul Uniunii Sovietice. Am asistat cu toții, în schimb, la sfârșitul mileniului trecut, la o uriașă și impardonabilă înșelătorie politică.

Ca să lămurim lucrurile din capul locului, trebuie să amintim cititorilor că anume Pavel Stroilov i-a livrat lui Vladimir Bukovski informațiile ce dovedesc implicarea directă a KGB-ului în răsturnarea violentă a lui Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989 și legăturile sovietice ale lui Ion Iliescu. De unde, apropo, și refuzul acestuia din urmă de a aborda problema Basarabiei.

Planul Mitterand-Gorbaciov: Uniunea Socialistă Europeană

De fapt, arată disidentul rus, Kremlinul punea la cale în anii 1989–1991 crearea Uniunii Socialiste Europene, un plan asupra căruia Mihail Gorbaciov convenise anterior cu François Mitterand. Ei o numeau eufemistic: „Europa, casa noastră comună”, slogan care prin 1990, de altfel, era inscripționat pe toate gardurile din Chișinău. Liderul sovietic și președintele francez pomeneau adesea în convorbirile lor că Europa de Est trebuie făcută sandvici între Comunitatea Europeană și Uniunea Sovietică, ca să rămână sub influența Kremlinului. Pentru a-și atinge scopul, ei încercau să profite de poziția egoistă a Marii Britanii care se opunea reunificării celor două state germane. Parisul și Moscova, vorba lui Mitterand, urmau să devină doi poli ai noii Europe, două centre de putere care să o controleze. Planurile kominterniste ale lui Gorbaciov fuseseră date peste cap de falimentarea rapidă și intrarea în comă a URSS. Aceasta însă nu și-a dat obștescul sfârșit, chit că fusese înmormântată de Boris Elțin în văzul întregii lumi.

Resuscitarea Uniunii Sovietice s-a făcut, consideră Stroilov și Bukovski, prin kaghebizarea latentă a noii Rusii. Prin infiltrarea cekiștilor în structurile puterii postsovietice, ceea ce le-a permis să controleze banii, economia, justiția, presa și sistemul academic.

Ascunse în spatele groparului Elțîn, serviciile secrete au reeditat într-o formulă nouă nu doar Imperiul răului, ci și Kominternul. Și acest fapt nu este întâmplător. Comunismul este un cameleon perfect și neîntrecut. El a existat de-a lungul timpului în mai multe ipostaze: ca doctrină totalitară, ca mișcare internațională, ca regim politic.

Comunismul invizibil

Indiferent însă de haina pe care o îmbrăca, comunismul a fost întotdeauna o mafie. Cu alte cuvinte, o asociație teroristă secretă, ca să cităm DEX-ul, care practică șantajul și asasinatul. De la Lenin încoace, bolșevismul a fost mereu o gașcă de interlopi. O clică de gangsteri. O șleahtă de ucigași care a expropriat, a uneltit și a omorât, ca până la urmă să pună mâna pe putere mai întâi într-o singură țară, iar mai apoi în aproape jumătate din statele lumii. A guvernat cu aceleași metode vechi și verificate pe care le-a aplicat în lupta lui pentru acapararea puterii: teroarea, intimidarea, îndoctrinarea.

Și cum orice mafie e nemuritoare, URSS a înviat la adăpostul cekismului putinist. Adoptând, aidoma tovarășilor chinezi, capitalismul etatist și corporatist, comunismul rus la ora actuală controlează direct Rusia propriu-zisă și, indirect, dar prin aceleași rețele neokaghebiste, republicile ex-sovietice. Întărindu-se temeinic în ultimele două decenii, își propune astăzi să reinventeze o nouă URSS numită Uniunea Eurasiatică.

Să nu ne facem iluzii, deci, ne avertizează Pavel Stroilov, Imperiul răului e chiar în mijlocul nostru. Cu toate că a suferit în ultimii douăzeci de ani și ceva umilitoare pierderi și înfrângeri, încearcă să se revanșeze cu mult succes. Și este azi mai periculos ca oricând, deoarece pentru foarte multă lume rămâne încă nevăzut.

Autor: Petru Bogatu