Strămoșilor noștri

Jan 24, 2016

Voi, vă dormiți somnul de veci

În vechi și nouă țintirime(1)

Sunteți paznicii măreți

Ai zilelor noatre de mâine.

De-acolo, de sus, din deal

Privirea voastră-i peste sat

Vegheați mereu asupra-i clar

Ca să vedeți ce ați lăsat.

Copiii și nepoții voștri

Vin rar, dar vin

Vin, ca să sărute crucea

În vechiul, noul țintirim.

Acolo, acum e tăcere

În vraja cerului senin

Păianjenii își mai țes pânza

Și vrăbii gureșe mai vin.

Vă pare rău că ați plecat

O știu și-i greu

Dar fiți măreți de ce-ați lăsat

În urmă și că nu-i pustiu.

Viața curge jos în vale

Viața liberă de oameni de fier

Cari se îndreaptă în a lor cale

Spre dornicu-le mare țel:

Ca satul lor să înflorească

Să tindă spre izbânzi mereu

Iar limba noastră românească

S-o mai vorbim și tu și eu.

Vă mulțumim că ne-ați lăsat

Averi, comori după puteri

Dar mai mult că de mii de ani

Voi limba noastră ne-ați păstrat.

Și vă promitem, dragii mei

C-o vom înnobila și noi

Și drept credință-o vom lăsa

Nepoților, cari ne-or urma.

Fiți împăcați cu soarta voastră

Așa a fost, așa va fi:

Întodeauna-n casa noastră

Românește vom vorbi!

Maria Păuța – Gașpăr

1) morminte