Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, aspecte inedite ale unei epoci apuse

Oct 11, 2016

Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi din București (Strada Londra nr. 39) este un lăcaş de cultură a timpurilor moderne, muzeul încercând să se alinieze la cuceririle tehnicii actuale fascinând vizitatorul obişnuit prin frumuseţea şi bogăţia exponatelor iar pentru oamenii de ştiinţă reprezintă un vast câmp de cercetare.

Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi însumează, până în prezent, peste 750 de hărţi, gravuri, desene litografii etc... precum şi o serie de obiecte specifice tematicii muzeului. Dintre exponatele cele mai de seamă, menţionăm ca piese de mare valoare hărţile realizate de marii cartografi ai secolului al XVI−lea după informaţiile provenite de la marii geografi şi istorici ai antichităţii ca: Strabon, C. Ptolomeu, Herodot şi alţii, care s−au ocupat de vatra dacică permanent ce cuprindea întregul teritoriu etnic românesc, hărţi ce revin ca o realitate istorică în toate sălile muzeului. Cea mai veche hartă expusă, este din 1525. Sunt și hărti ale Daciei, ce provin din vechi atlase geografice din secolul al XVII-lea, pe una din ele fiind indicat locul în care Decebal și-a îngropat comoara de aur. Alte hărti prezintă Imperiul Roman, cu indicații clare ale Daciei și ale celorlalte provincii anexate, hărți realizate după însemnarile lui Ptolemeu. Există câteva hărti ale Pontului Euxin (Marea Negră) cu toate teritoriile și popoarele din jurul ei, așa cum era împărțită lumea în antichitate; unele popoare au dispărut, altele au fost asimilate altora sau, pur și simplu, și-au schimbat numele. În muzeu sunt expuse și hărți cu țările din Balcani, în care se văd granițele Principatelor Române. Există câteva hărti cu traseul Dunării de la izvoare și până la vărsarea în Marea Neagră, cu teritoriile pe care le străbate, hărți realizate la începutul sec. XVIII. pe care se vede și o parte din Imperiul Otoman. Fiecare hartă are un cărtuș cu explicații, cărtuș care și el ne dă câteva indicii despre situația politică a lumii din epoca pe care o prezintă. De menţionat este faptul că Muzeul prezintă numai lucrări originale. Pe lângă hărţile Daciei de odinioară, vizitatorul poate admira pe marii geografi şi creatori de hărţi ai Renaşterii, precum S. Munster, G. Mercator, A. Ortelius, care şi−au înscris numele ca reformatori şi iniţiatori ai cartografiei ştiinţifice.

Alături de elementul strict geografic, o serie de exponate încântă vizitatorul dându−i posibilitatea să cunoască operele unor mari gravori şi desenatori ce au realizat, în România, o serie de scene din viaţa rurală şi urbană, clădiri vechi, aspecte inedite ale unei epoci apuse. Călduros vă propun să nu evitaţi, aflându−vă în Bucureşti, acest lăcaş de cultură. Sunt sigur că nu veţi regreta.

Marin Gaşpăr