Contele Mercy, promotorul cultivării organizate a viței de vie în Banat

Nov 22, 2016

Astăzi, aproape nimeni nu mai știe cine a fost contele Mercy, guvernatorul regiunii Banatului 1716-1734, dar ar fi trebuit, în special iubitorii de vin.

Din momentul adoptării proiectului de administrare al Banatului din 1716, contele Florimund Mercy a fost oficial numit guvernator al Banatului cu sediul la Timișoara. Consiliul de război din Viena și Camera Curții, în colaborare permanentă cu guvernatorul Banatului, au început revitalizarea provinciei neglijată ani de-a rândul, în primul rând întărind administrația militară și politică, însă, deasemenea, forțând renașterea economică rapidă în Banatului.

Harta regiunii Banatului realizată în 1716-1717

Contele Florimund Mercy știa că revigorarea rapidă a economiei Banatului poate fi realizată doar prin colonizarea germanilor, care erau buni meseriași și încă loiali curții vieneze.  Primii coloniști au venit în Banat deja în 1718, călătorind în bărci mici de lemn denumite ”cutiile Ulm”, după localitatea Ulm de unde au plecat. Drumul de la Ulm și până la Panciova este de 1500 km, călătoria a durat în jur de două luni și era dificilă, având în vedere că în fiecare barcă au fost de la 150 până la 200 de persoane. În curând, Banatul a devenit un teren promis celor săraci din toată Europa. Statul a privilegiat, în primul rând, pe germanii meseriași, care au fost eliberați de orice impozite în primii zece ani. Altor coloniști au fost furnizate materiale pentru construirea casei, transport gratuit și beneficii fiscale.

Camera Vieneză de Comerț a stabilit imperativul ca din Banat să creeaze o mină de aur imperială, așa că au colonizat și alte națiuni, în primul rând pe italieni și spanioli care erau purtătorii industriilor noi precum producția de mătase și producerea de orez. Din alte părți ale Imperiului Austriac și Europa, s-au stabilit în Banat și celelalte națiuni - cehi, slovaci, români, sârbi, unguri, bulgari, armeni și Cincari. Totuși, titularii în dezvoltarea economică erau încă germanii, care au adus cu ei din Europa de Vest cele mai avansate instrumente pentru industrie și agricultură.

Între anii 1722-1726 în Banat s-au colonizat în jur de 15.000 de germani. În timpul migrației mari, cunoscute sub numele de "migrația Carolingiană", pentru că a avut loc în timpul lui Carol al VI-lea (1711-1740), migranții au fost cazați în 46 de sate. Creșterea economică a Banatului a început, practic, atunci când contele Mercy a construit canalul Bega între Becicherechul Mare (azi Zrenjanin) și Timișoara (între 1720-1733), astfel că mlaștinile au fost transformate în terenuri arabile.

În planul economic o atenție deosebită a fost acordată viticulturii. Contele Mercy, care a fost 20 de ani guvernator, a insistat ca fiecare localitate, cât de mică, să cultive de la 15 și până la 200 lanțuri de viță de vie. Când este vorba de Vârșeț, orașul a avut peste 12.000 de lanțuri de viță de vie, iar satele din jur încă 3000. De fapt, istoria cultivării organizate a viței de vie practic începe pe timpul guvernării contelui Mercy.

Vârșețul, când este vorba de vița de vie, a avut un impact mare asupra bursei din Viena pe timpuri, deoarece prețul vinului s-a format doar după recoltarea viței de vie din zona Vârșețului.

Gabriel Gașpar