Obiceiuri la nunțile din Râtișor

Jan 23, 2017

Junele cu întregul alaiul vin la casa miresei, după mireasă. În faţa lui apare „morarul” miresei cu mireasa şi se poartă următoarea conversaţie:Bună dimineaţa naşule! - spune morarul. ”Să trăiți” răspunde nașul. ”Cu ce vă arătați?” ”Cu... soarele!” ”Noi cu luna!” Atunci oamenii miresei strigă: „Sări soare în picioare!”

Fiecare sat are propriile obiceiuri. Tot aşa şi Râtişorul. Nunta la Râtişor are specificul ei. Nunta începe practic cu patru zile înainte de ziua nunţi, deci miercuri. În acea zi la casa gospodarului se adună femeile, pentru a începe gătirea prăjiturilor.

Joi şi Vineri se adună oamenii – bărbaţii pentru a începe cu pregătirea carnei. Se taie – sacrifică de obicei câte−un taur – vacă şi purcei (mai puţin câteva păsări de curte). Vineri seara stăpânul casei pleacă la chemarea rudelor.

Sâmbătă pe la amiază la casa stăpânului, ajunge orchestra care v−a cânta la nuntă şi se fac pregătirile pentru a pleca la chemarea oficială la nuntă. Câteva maşini frumos împodobite pleacă împreună la chemat. Junele e de obicei împreună cu o soră – frate sau o rudă mai apropiată, tot la fel şi mireasa.

După terminarea chemări la ambele case începe veselia. Mai târziu junele împreună cu cei mai apropiaţi vin la casa miresei „cu pana”. Aduc cadouri – daruri viitoarei mirese iar aceasta le înmânează cadouri simbolice.

Duminică dimineaţa junele cu întregul alaiul vin la casa miresei, după mireasă. Junele îşi împuterniceşte un om numit morar, care să porte prerogative, cu oamenii miresei sub ce condiţii o să primească mireasa. După aceasta junele cu oamenii de încredere este primit „după−masă”. În faţa lui apare „morarul” miresei cu mireasa şi se poartă următoarea conversaţie:

Morarul miresei: Bună dimineaţa naşule!

• Să trăiţi!
• Cu ce vă arătaţi ?!
• Cu … soarele!
• Noi cu luna!

Oamenii miresei strigă: „Sări soare în picioare!”. Acesta însă nu se scoală de pe scaun.

Se spune că dacă acesta se scoală, înseamnă că îi e frică de viitoarea nevastă – soţie. Această scenă se repetă de trei ori, de fiecare dată morarul miresei, se apropie un pas de june.

După aceasta pleacă la primărie la oficierea cununiei civile. Pe parcurs orchestra − fanfara interpretează cunoscuta cântare „Sui mireasă în cocie”. La ieşirea din primărie, orchestra – fanfara mai întâi interpretează hora logodnei. Urmează câteva hori în preajma foişorului, şi plecarea la Sfânta Biserică pentru oficierea slujbei de cununie religioasă. După terminarea acestei ceremonii veselia urmează la casa miresei şi a junelui.

Junele cu cele mai apropiate rude se deplasează la casa miresei, iar celălalte rude a junelui se petrec în casa dânsului.

În orele târzii 2−3 după miezul nopţii la casa miresei, încep a se arăta darurile. Un om care ştie să vorbească glumeţ, numit tot morar, se prezintă în faţa naşului şi se adresează cu cuvintele:

Fiţi în voie bună naşule, şi voi meseni, unde tot se găseşte un … (aici se spune ce fel de rudă e cu stăpânul casei) bine s−a purtat, frumos s−a arătat, cu o cinstă frumoasă, în faţa dumneavoastră … (se enumeră suma de bani şi cadourile ce le aduce).

După terminare mireasa pleacă de la casa părintească. Cu aceasta veselia în casa miresei se termină, urmând arătarea cinstelor în casa mirelui. În tot parcursul vorbiri morarului, nuntaşi amintesc – vorbesc despre întâmplări hazlii din viaţa fiecăruia din cei care aduc cadouri.

Luni în ambele case veselia începe cu „spălarea naşului”. Anume în ambele care „cei mai vrednici” se ung pe feţe cu funingine şi aşa „mascaţi” merg prin sat pentru ca la prima cişmea să se spele.

Urmează veselia în ambele case, iar rudele miresei vin la casa mirelui, unde se reţin până seara târziu. Veselia urmează în ambele case până când un om mai în vârstă apare în faţa naşului (se practică în ambele case) zicând „Tatăl nostru” şi mai la urmă îi urează „drum bun”.

Naşul pleacă, petrecându−se cu mult alai până acasă, unde se servesc mâncări – bucate alese şi cântece de voie bună. Cu aceasta nunta luând sfârşit.

Pau Voina

Foto: Nunta lui Dimitrie Despot şi a Anei Voina, 1939