Pavel Chinezu, neînvinsul comite de Timiş

Aug 04, 2017

Pavel Chinezu (Cneazul) este, cel puțin în Banat (acolo unde s-ar fi și născut), un personaj de legendă, care a avut o faimă similară cu aceea a haiducului Baba Novac. Pavel Chinezu s-a născut în anul 1432, într-o familie destul de înstărită iar tatăl său a fost morar, după cum grăiesc legendele.

Vestitul comite de Timiş a fost unul din cei mai mari comandanţi de oşti şi strategi din sud-estul Europei în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în timpul domniei lui Matia Corvin (el însuși pe jumătate român), pe care l-a slujit cu credinţă, fiind răsplătit pe măsură. Din simplu oştean, a ajuns comandant suprem al armatei regale, locţiitor al regelui în probleme juridice, privilegiat la curtea regală şi unul din cei mai bogaţi şi influenţi nobili ai regatului, ca urmare a numeroaselor posesiuni pe care regele i le-a dăruit. Era înzestrat cu o forţă fizică neobişnuită şi se spune că era admirat şi aclamat de camarazii săi atunci când strângea mâna duşmanului până când acestuia îi înţepeneau degetele şi nu şi le mai putea descleşta, iar apoi îi reteza capul. Legendele care circulă pe seama lui Pavel sunt confirmate şi de cronicarul Bonfinius, care, descriind o celebră bătălie la care acesta a participat, consemnează că viteazul comandant „a apucat cu dinţii leşul unui turc şi a început să danseze, în murmurele de admiraţie ale comesenilor”.

Cei mai glorioşi ani din cariera sa militară au coincis cu cei în care Pavel Chinezu a fost şi comite de Timiş, ani în care s-a dovedit a fi invincibil în faţa atacurilor otomane, înregistrând un şir neîntrerupt de victorii. Atunci când ofensiva otomană la Dunărea de mijloc s-a intensificat, Pavel Chinezu i-a cerut regelui Matia favoarea de a nu mai lupta niciodată împotriva altor creştini, ci doar împotriva turcilor. În structura de fortificaţii a Banatului, prin care era controlată zona Dunării de la Belgrad la Severin, cetatea Timişoarei, alături de cea a Belgradului, reprezenta un punct strategic crucial în sistemul medieval militar, care stătea în calea înaintării otomanilor spre centrul Europei. După numeroasele victorii obţinute împotriva turcilor în zona Balcanilor, comitele de Timiş a ajuns să se bucure de o mare faimă în în întreaga Europă iar Papa Sixt al IV-lea i-a acordat indulgenţe şi iertarea tuturor păcatelor. Cetatea Timişoarei, unde erau aduşi prizonierii turci, ajunsese cunoscută ca un adevărat loc de supliciu pentru aceştia, iar spaima care-i cuprinsese pe turci devenise cumplită.

Pavel căpătase o crâncenă dușmănie față de turci datorită atrocităților pe care le săvârșeau atunci când pătrundeau în ținuturile locuite de către creștini. De altfel, Pavel Cneazul a rămas în istorie pentru pedepsele înfricoșătoare – similare celor practicate de către Vlad Țepeș sau Ștefan cel Mare, pe care le aplica turcilor închiși în hrubele cetății Timișoarei.

În prima parte a lunii octombrie (1479), turcii au dat năvală în Ardeal, cu o armată de 40.000 de ostași. Împotriva lor a pornit o oaste ardeleană, destul de mică, având cel mult 15.000 de ostași. La confruntarea care a urmat – bătălia de la Câmpul Pâinii, a luat parte, în calitate de conducător de oști, și Laiotă Basarab cel Bătrân.

Datorită tacticii abile, ardelenii au reușit să depășească neajunsul inferiorității numerice și să îi înfrângă pe turci. Meritul victoriei îi aparține lui Pavel Chinezu, care i-a atacat pe otomani din spate, în toiul luptei. Oastea invadatoare a fost împrăștiată iar câteva cete de turci au crezut că-și vor găsi refugiul în ținuturile montane, unde, însă, au fost căsăpiți de către țăranii furioși.

Legendele care au circulat până în secolul XX pe seama lui Pavel Chinezu spun că imediat după bătălia de la Câmpul Pâinii, căpeteniile oștririi ardelene ar fi sărbătorit strălucita izbândă cu bucate alese și vinuri din belșug. Dansurile tradiționale nu puteau lipsi, de la o asemenea petrecere. Chinezu s-a evidențiat, până și acolo. În toiul petrecerii, strașnicul comite al Timișoarei a jucat ținând un turc în dinți și alți doi turci la subsuori, martorii fiind uluiți de forța sa, demnă de Hercule.

Viteazul bărbat a pierit spre sfârșitul anului 1494, după ce fusese rănit pe durata unor lupte petrecute în Serbia. După un atac de apoplexie, temutul comandant de oşti a rămas paralizat pe partea dreaptă dar, în ultimii doi ani de viaţă, purtat într-o trăsură uşoară, a continuat să se afle în fruntea trupelor. S-a stins din viaţă în 1494, în timpul unei campanii militare pe râul Sava, şi a fost înmormântat la Nagyvazsony, în mănăstirea ctitorită de el. Pavel Chinezu a fost ultima personalitate proeminentă a Banatului şi a cetăţii Timişoarei înaintea cuceririi regatului maghiar de turcii otomani.

Peste mai mult de două secole de la încetarea sa din viață, faima fostului comite al Timișoarei era încă vie iar hoții au râvnit să intre în posesia armelor sale. Mormântul său, aflat în incinta locașului de cult pe care l-a ctitorit, a fost jefuit, fiind sustrase platoșa și sabia. Mai târziu, ele au fost recuperate. Actualmente, armele lui Pavel Cneazul sunt expuse în Ungaria, ca prețioase piese de muzeu.

Surse: pressalert; cunoastelumea