Marin Gașpăr - ”responsabilul artistic” al multor publicații românești din Serbia

Sep 22, 2017

Chiar dacă a absolvit cu succes Facultatea de Economie și Comerț din cadrul Universității ”Mihai Eminescu” din Timișoara, pasiunea pentru informatică și calculatoare l-a determinat să se perfecționeze în acest domeniu, devenind unul dintre cei mai cunoscuți tehnoredactori din cadrul minorității române de pe aceste meleaguri, și nu numai. Un număr impozant de cărți, reviste, broșuri… se leagă de numele lui.  Pe lângă tehnoredactare, Marin Gașpăr publică în presa românească din Serbia și România articole cu referință la cultura, identitatea și spiritualitate românească.

Timp de mai mulți ani a îndeplinit funcția de prim-vicepreședinte al Comunității Românilor din Serbia, vicepreședinte al Românilor Independenți din Serbia și o perioadă de patru ani președinte al S.C.A. ”Luceafărul” din Vârșeț. Este membru al Uniunii Ziariștilor din Serbia și membru în Consiliul de Administrație al Forumului Internațional al Jurnaliștilor din România.

Sunteți redactor tehnic la publicațiile C.P.E. „Libertatea” din Panciova - cea mai longevivă instituţie a românilor din Serbia, care timp de 70 de ani, promovează adevăratele valori româneşti, atât în jurnalism, cât şi în literatură. În ce constă speficicul de muncă, într-un asftel de mediu?

Pe lângă informațiile furnizate, identitatea vizuală a unui ziar este foarte importantă, pentru că aceasta ne atrage sau respinge la prima vedere. Un tehoredactor este ”responsabilul artistic” al paginii de ziar, articolele și fotografiile trebuie să fie bine aranjate în pagină, ca cititorii să le citească cu plăcere. Meseria de tehnoredactor am început-o la săptămânalul ”Vršačke vesti”, apoi un timp de câțiva ani la ”Vršačka kula” stabilindu-mă, într-un final, la C.P.E. ”Libertatea”, cea mai prestigioasă instituție românească de acest gen din Serbia. Între timp, am tehnoredactat o mulțime de ziare, reviste și cărți în limba română, sârbă, dar și în alte limbi precum slovacă, slovenă, macedoniană...

Este o adevărată provocare să te joci cu titlurile, pozele, culorile. Revistele pentru tineri sunt și cele mai dificile pentru tehnoredactat. În cadrul CPE ”Libertatea” ai posibilitatea ca săptămână de săptămână să te depășești pe tine însuți, să dai totul de la sine, ca fiecare număr să fie mai reușit decât cel precedent. Aceasta este valabil și când vine vorba de săptămânal, reviste, dar și la Editura ”Libertății”.

Care este importanța acestui ziar, pentru păstrarea identității naționale a românilor din Serbia?

Săptămânalul ”Libertatea” apare fără întrerupere din 1945 găsindu-și locul bine meritat în casele românilor din Voivodina și nu numai. De-a lungul anilor, săptămânalul a urmărit nenumărate evenimente din țară și din lume, dar a rămas, totuși, în spațiul în care trăim, în mijlocul comunității românești, pentru care există. Istoria „Libertății” este și istoria comunității noastre române de pe aceste meleaguri și fiecare istoric, care va dori să cerceteze acest trecut inevitabil, în primul rând cel postbelic, va trebui să răsfoiască paginile îngălbenite ale săptămânalului.

Amintesc, ,,Libertatea“ a ajuns la vârsta respectabilă de 72 de ani, dar va rămâne mereu tânără, când vorbim de partea estetică și cea etică a vieții. Are oameni deștepți, talentați care sunt capabili să-i păstreze prospețimea și să editeze toate publicațiile pe care le are și în prezent, folosind toate resursele de care dispune naționalitatea română. Chiar și în acest sistem electronic de muncă, accentul se pune pe identitatea umană, pentru a fi cât mai apropiați de cititori.

Actualmente lucrăm la punerea în format electronic a tot ceea ce a apărut până în present la C.P.E. ”Libertatea” (www.libertatea.rs și www.libertatea-publicatii.rs). Prin aceasta vom salva bogăția noastră culturală și spirituală pentru generațiile care vin. Sincer, doresc ca ”Libertatea” să nu-și piardă niciodată cititorii, indiferent de sursa informării (ziar, calculator, tablet, telefon). Păi, dacă noi, românii, nu citim ”Libertatea” și restul publicațiilor în limba română, cine să le citească?!

Sunteți redactor adjunct al revistei „Glasul cerbiciei“. Despre ce fel de revistă este vorbă?

Revista de actualitate, cultură și istorie a românilor din Serbia ”Glasul Cerbiciei” apare sub egida asociației ”Românii Independenți din Serbia”. La ora actuală au apărut 14 numere, fiecare câte 40 de pagini. Principalul scop asumat de ”Glasul Cerbiciei” este acela de a face cunoscută cultura și istoria milenară a românilor din Serbia, sub toate aspectele și de pe poziția minoritară, percepută sub aspectul său de colectivitate. În jurul acestui scop central gravitează și alte obiective: Cunoașterea și prezentarea actualității și realității românești în Serbia, trecut și prezent; Promovarea, protecția și avansarea drepturilor și libertăților minorității naționale române din Serbia; Informarea corectă asupra evenimentelor de actualitate, istorice, culturale; Analiza în extenso a unor perioade, respectiv domenii cultural-istorice; Elaborarea programelor de ocrotire a patrimoniului cultural a minorității naționale române; Realizarea drepturilor culturale în contextul instituționalizării instituțiilor cu character românesc…

Site-ul ”Românilor Independenți din Serbia” (www.ris.org.rs) este strâns legat de publicația centrală ”Glasul Cerbiciei”, de suplimentele și editura RIS-ului, promovând activitatea ”Românilor Independenți din Serbia” și activitatea mediului asociativ românesc la Nord și Sud de Dunăre.

O altă „misiune” a dumneavoastră este site-ul: „Decenei“. Care este scopul acestui site, ce fel de teme abordează și cui îi este menit?

Site-ul ”Decenei” (www.decenei.com) are la bază informarea, în primul rând, despre românii din Serbia, indiferent de locul unde se găsesc, ce fel de denumire poartă sau din ce opțiune politică și confesională fac parte, despre istoria, cultura și viața lor de zi cu zi, încercând să promoveze și să dezvolte conștința națională pe întreg teritoriul Serbiei, iar pe de altă parte, dorește să-i informeze despre România – țara mamă, să informeze românii din România și din toate colțurile lumii despre conaționalii lor din Serbia, să prezinte știri din regiune și nu în ultimul rând informații de pe mapamond care direct sau indirect influențează și soarta românilor în general.

Avansând materiale de calitate şi un conţinut informaţional de interes public într-o formă liberă şi pe înţelesul tuturor, redacția site-ului ”Decenei” din care fac parte și eu, crede că cititorii vor fi mai bine informaţi şi vor lua decizii în cunoştinţa de cauză în legătură cu probleme care ne afectează pe noi toţi.

Redacția site-ului ”Decenei” încearcă, așa cum procedează mulți iubitori de neam, să trezească iubirea de acestă seminție măreață, să promoveze valorile umane așa cum au făcut-o și primii învățători și preoți ai strămoșilor noștri (decenei) reușind să reziste în acest spațiu sute și mii de ani, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei.

În urmă cu șase ani, v-ați dat aportul deplin la realizarea unui proiect deosebit de important - „Monografia Coșteiului”. Cum a decurs munca la această monografie și care este importanța ei pentru românii de pe aceste meleaguri?

Cartea ”Monografia Coșteiului”, realizată împreună cu ziarista Mariana Stratulat, prezintă trecutului coșteienilor, a oamenilor de seamă, a activităţii culturale şi educative, a promovării limbii şi vorbirii, portului, obiceiurilor şi datinilor de pe Valea Căraşului, a evenimentelor şi întâmplărilor frumoase şi mai puţin frumoase.

Am încercat să lăsăm niște urme pentru posteritate, având în vedere că nu întâmplător, în acest sat de codru oamenii au înființat prima organizație culturală, primul cor mixt, teatru de amatori, fanfară, iar școala a avut un rol deosebit la instruirea și educația copiilor în limba maternă. Biserica, bineînțeles, a avut rolul ei. În lucrarea de față sunt cuprinse aproape toate aspectele vieții coșteienilor, mai mult în ultimele două secole. Cartea încearcă să contureze personalitatea unei comunități care a știut să-și cultive limba, tradiția, cultura și în același timp să fie în actualitate cu cerințele societății și timpului. Cred că am reușit ca informațiile dobândite să le transcriem într-un stil deosebit, apropiat de cel literar, cu multă sensibilitate și mândrie pentru că însăși istoria localității este o mândrie pentru locuitori.

Să nu uităm, în Coştei a fost înfiinţat primul ziar sătesc „Opinca”, sătenii găzduind Comitetul de Iniţiativă pentru înfiinţarea ziarului „Nădejdea” - primul ziar românesc în Banatul nostru. Aici au fost puse bazele şi temeliile prestigioasei noastre reviste „Lumina”, instructorii noştri de fanfare şi coruri contribuind din plin la înfiinţarea acestora în satele din împrejurime...

Am fost conştienţi de faptul că monografia unei localităţi, mai ales a unei localități cu o istorie culturală atât de bogată, impune o cercetare prealabil îndelungată şi minuţioasă. Timpul prea scurt n-a fost în măsură să ne încurajeze, dar totuşi am îndrăznit să ne asumăm această sarcină dificilă din dragoste şi respect faţă de satul nostru. Și nu am greșit.

După părerea dumneavoastră, care sunt cele mai acute probleme cu care se confruntă la ora actuală, minoritatea română din Serbia?

Ca o persoană care a fost activă în politica comunitară (prim-vicepreședinte al Comunității Românilor din Serbia, vicepreședinte al Românilor Independenți din Serbia, o perioadă de patru ani președinte al SCA ”Luceafărul” din Vârșeț și tehnoredactor al nenumăratelor ziare, reviste și cărți publicate de asociațiile și organizațiile românești din Serbia) cu toată responsabilitatea declar că cea mai mare problemă a comunității românești din Serbia este ego-ul liderilor și prin aceasta lipsa unității. Jocul de-a pusta și codru, de naționaliști și cozi de topor, de noi și ei - face ca comunitatea românească, care este din an în an tot mai mică, să nu aibe nici o perspectivă. Se simte lipsa profesioniștilor în toate sferele de interes care ar putea realiza unitatea la nivel de comunitate, iar atunci, cu siguranță, vocea română în Serbia ar fi avut un ecou mai mare când este vorba de rezolvarea problemelor de interes național.

Cum apreciați informarea în limba maternă a românilor din Serbia?

Răspunsul nu este simplu. Pot spune, e bine dar se poate și mai bine. C.P.E. ”Libertatea” acoperă, în publicațiile ei, aproape toate sferele de interes minoritar, însă lipsește jurnalismul de investigație pe care l-a avut cândva. „Glasul Cerbiciei” încearcă să investigheze și să scoată la lumină problemele acute ale comunității românești din Serbia, dar nu are suficiente resurse și posibilități. Consiliul Național, instituția politico-economică cea mai importantă a comunității românești din Serbia se mișcă lent, are acțiuni pozitive însă foarte puține iar timpul nu merge în favoarea comunității noastre. Radio-ul și televiziunea în limba română au efectul lor pozitiv în informarea comunității, însă nu trebuie să se reducă doar la urmărirea festivalurilor, aniversărilor și banchetelor în localitățile românești. De la site-urile în limba română, din păcate puține la număr la ora actuală, se așteaptă să preia bagheta informării rapide, eficiente și profesioniste. Avem tineri foarte capabili și sunt optimist în această privință.

T.S.

Săptămânalul ”Vršačka Kula” din 22 septembrie 2017