Petru Cârdu, ambasadorul culturii române în Serbia

May 01, 2018

În dimineaţa zilei de 30 aprilie 2011, subit de la Spitalul din Vârşeţ a plecat în eternitate Petru Cârdu, renumit ziarist şi publicist, poet, traducător, critic literar şi editor.

Născut la 25 septembrie 1952, la Sâmianăş (Barice), s-a şcolit în satul natal şi la Vârşeţ unde a absolvit şi liceul, la secţia în limba română. A făcut studii de literatură iugoslavă şi universală la Universitatea din Belgrad, precum şi de istorie şi teorie a artei, la Bucureşti. În timpul activităţii sale rodnice de mai mulţi ani, Petru Cârdu a activat pe diverse planuri. În anii studenţiei a fost membru în redacţia revistei ,,Tribuna tineretului“ iar, apoi şi membru în redacţia revistei ,,Lumina“, a revistei ,,Polja“, în Colegiul de redacţie al publicaţiilor Societăţii de Limba Română din Voivodina etc. A debutat cu versuri în 1968, în paginile săptămânalului ,,Libertatea“ iar editorial doi ani mai târziu cu volumul de poeme ,,Menire în doi“. În anul 2008, la 40 de ani de la debutul său literar Petru Cârdu publică şi cartea cu un titlu mai mult decât simbolic ,,Complicitate“, un volum complex şi deosebit de valoros. Pentru această antologie Petru Cârdu a fost laureat cu prestigiosul Premiu pentru poezie al Fundaţiei ,,Luceafărul“ din Bucureşti. Pentru această antologie autorul a selectat poeme din cinci volume anterioare, publicate din 1974 şi până în 1998. La prima impresie, a fost acesta un moment, o vârstă când poetul a simţit nevoia să-şi citească opera, oferind cititorilor propria selecţie. Însă, declaraţiile făcute cu prilejul lansării cărţii denotă o nouă-veche latură a creatorului care nu i-a surprins de loc pe cei care îi cunosc opera, inclusiv creaţiile din perioada când se găsea în băncile Liceului din Vârşeţ, poezii pe care le citea la seratele literare lăsând deseori publicul uimit de inventivitatea creatoare şi jocul şocant cu figurile de stil, ne mai întâlnit, precum ,,Eu şi cu mine suntem doi“, metafore ticluite de ,,Aducătorul ochiului“, cum este intitulată şi placheta de versuri pentru care, în 1974, a primit Premiul revistei ,,Lumina“.

– Poetul nu are vârstă. Nu-mi amintesc de debut. Îmi-amin¬tesc doar de un manuscris pe care l-am pierdut aflându-mă la Lacurile Plitvice, acum în Croaţia. Manuscrisul se intitula ,,Menire“. Făceam curte unei domnişoare. Asta era menirea poeziei. Astăzi, însă, nu mai pot face curte, deoarece şi cele mai înzestrate muze au devenit extrem de capricioase şi tot mai greu bat la uşa imaginaţiei mele, pururea deschisă. Le mai trag eu şi de plete, le mai mângâi pletele. Câteodată ,,oglinda“ îşi revine la forma iniţială, iar eu îl privesc în oglindă pe cel de-a doilea eu, pe cel de-al treilea… Aceasta a declarat, într-un interviu, renumitul scriitor şi traducător care se exprima la fel de bine şi în limba română şi în limba sârbă, fiind un foarte bun cunoscător al celor două literaturi, cea română şi cea sârbă. În acest sens este covârşitor şi aportul adus la o mai bună cunoaştere reciprocă a celor două literaturi şi culturi prin traducerile pe care le-a făcut şi prin bogata sa activitate editorială, precum şi prin munca de publicist şi ziarist de marcă, profesie căreia a rămas devotat şi după ce, la sfârşitul anului 2010, oficial a ieşit la pensie. În cazul lui Petru Cârdu, germenul creaţiei a prins rădăcini adânci. Aceasta a dovedit şi în literatură dar şi în publicistică şi activitatea de ziarist, îndeletnicire cu care profesional s-a ocupat din anul 1984 când s-a angajat la Radio Novi Sad, Redacţia programului în limba română. La început era corespondent din Vârşeţ iar, apoi, în calitate de comentator şi redactor al emisiunii ,,Radiospectru“ a îmbogăţit viaţa culturală prin textele şi interviurile cu personalităţi din ţară şi de peste hotare, justificând privilegiu de a fi ziarist la Radioteleviziunea Voivodinei. Petru Cârdu a dialogat la egal cu personalităţi din lumea scrisului precum Miloš Crnjanski, Dušan Matić, Miodrag Pavlović şi Milorad Pavić, respectiv Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Eugen Ionesco, Marin Preda şi Nichita Stănescu, sau Gunter Grass şi Czeslaw Milosz. În cercurile literare de pe varii meridiane ale lumii, Petru Cârdu a fost cunoscut ca preşedinte al Comunei Literare Vârşeţ, KOV, renumită casă de editură pe care a înfiinţat-o împreună cu legendarul magician al poeziei Vasko Popa şi în fruntea căreia s-a găsit mai mult de două decenii. Numele lui Petru Cârdu este imortalizat şi prin faptul că a instituit Premiul European pentru Poezie pe care Comuna Literară din Vârşeţ l-a decernat deja de 17 ani celor mai cunoşcuţi poeţi din întreaga lume. Au fost laureaţii Husto Horhe Padron (Spania), Vjačeslav Kuprijanov (Rusia), Julian Kornhauser (Columbia), Ştefan Aug. Doinaş (Romania), Tomas Transtromer (Suedia), Charles Simić (S.U.A.) Titos Patrikies (Grecia), Miodrag Pavlović (Serbia), Roberto Mussapi (Italia), Eugenio de Andrade (Portugalia), Reiner Kunze (Germania), Tadeusz Rózewicz (Polonia), Paavo Haavikko (Filanda), Paul Muldoon (Irlanda/S.U.A.) şi Ana Blandiana din România. Premiu European pentru Poezie pe anul 2010 a Comunei Literare din Vârşeţ a fost conferit poetei Vesna Parun. Petru Cârdu, incontestabil a avut o sensibilitate poetică ieşită din comun, astfel că şi laureaţii Premiului European pentru Poezie a fost decernat personalităţilor din lumea literelor care au fost candidaţi potenţiali şi pentru Premiul Nobel din domeniul literaturii. Sensibilitatea faţă de cuvântul scris a dovedit-o şi prin activitatea sa de traducător în care sens mare merite îi revin pentru faptul că a apropiat creaţia în limba română cititirilor care fac lectura cărţilor în limba sârbă. În anul 1995, a primit Premiul pentru traduceri decernat de Societatea Scriitorilor din Voivodina. ,,Aşezându-se pe direcţia avangardei româneşti receptate prin grila propriei sensibilităţi, Cârdu nu refuză nici dialogul fertil cu mari poeţi contemporani (Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu etc.). Intelectualismul său este evident şi se traduce nu numai într-o poetică adecvată, ci şi în plasarea, uneori, a poeziei pe teritoriul intertextualităţii“ – apreciază critici. Poemele lui Petru Cârdu în limbile română şi sârbă au văzut lumina tiparului în Serbia şi în România, opera lui fiind tradusă şi în limbi de circulaţie mondială. Încă din 1981, publică bilingv placheta ,,Pronumele/Zamenice“, la KOV şi la Editura ,,Libertatea“, apoi volumul de versuri ,,Căpşuna în capcană“ apare şi în limba română, limba sârbă (,,Jagoda u klopci“) şi în engleză (,,The Trapped Strawberry“), la ,,Forest books“ din Londra (1990), respectiv cartea ,,În biserica Troia“ a fost tipărită şi în limba sârbă, în anul 1992, la Editura ,,Rad“ din Belgrad. Tot la Belgrad îi pare şi volumul ,,Ljubičasto mastilo“, plachetă care este tipărită şi în limba română sub titlul ,,Cerneala violetă“ în anul 1998, an în care la Editura ,,Pasărea măiastră“ din Craiova vede lumina tiparului şi placheta de versuri ,,Şcoala exilului“. În anul 2003, la Editura ,,Rad“ din Belgrad publică volumul ,,Moj gradjanski šešir“ (,,Pălăria mea de cetăţean“), iar în anul 2004 volumul ,,Saučesništvo“. Ultima carte a lui Petru Cârdu tipărită la Editura ,,Libertatea“ din Panciova a fost volumul de poeme alese ,,Complicitate“ care a apărut în 2007, în Biblioteca Opere Alese–BOA. Criticii s-au exprimat favorabil despre această antologie care ,,prilejuieşte reîntâlnirea cu opera unui poet de substanţă, care ar merita o mai mare notorietate în spaţiul literaturii române actuale“. Petru Cârdu este şi autorul unor importante antologii precum ,,Popodne u gradu“ (,,După amiază în oraş“), antologie de poezie românească din Voivodina apărută în anul 1983, apoi ,,Efemera mea veşnicie“ (din lirica slovenă), ,,Antologia poeziei române contemporane“, apărută în anul 1991, la Editura ,,Svetovi“ din Novi Sad, pentru ca în anul 1995, să publice şi o antologie a poeziilor lui Blaga, ,,Božja senka“ (,,Umbra lui Dumnezeu“), tipărită la Editura ,,Rad“ din Belgrad. Experţii în materie vor constata că, Petru Cârdu ,,Sedus de abstracţiuni, de livresc şi de raţionalitate, aboleşte descriptivismul şi desconsideră pitorescul. Dominantă este obsesia limbajului, firească, poate, la un bilingv şi în alt sens, adică la un mânuitor atât al limbajului cotidian, cât şi al celui poetic. Cârdu nu ocoleşte para¬doxalul; dimpotrivă, el cultivă îmbinările violent contrastante, doar aparent opoziţii dintre înalta gândire şi trivialitate, dintre candoare şi lubricitate.“ Abstractul, paradoxalul, contrastul, absurdul sunt şi unele însuşiri ale interesului prezentat de creatorul Petru Cârdu în calitate de coordonator al Consiliului artistic al Teatrului Profesionist Român din Voivodina – adică Secţia în limba română a Teatrului Naţional ,,Sterija“ din Vârşeţ. Astfel, se explică şi faptul că pune în scenă cele mai intrigante opere literare ale creatorilor de vârf, realizând memorabile spectacole deseori tabu. Înfiinţat în 1949 şi închis după numai şapte ani, în 1956, Teatrul Profesionist Românesc din Voivodina, începând din toamna anului 2003 a început să trăiască cea de-a doua tinereţe cu premiera spectacolului cu piesa ,,Teatru descompus – omul–ladă de gunoi“ de Matei Vişniec, în regia lui Iulian Ursulescu. Cea de a unsprezecea premiera a Teatrului Profesionist Românesc din Voivodina a avut loc la Vârşeţ pe 21 decembrie 2008 prilej cu care, trupa a prezentat spectacolul cu piesa „Castelul orbilor” in regia lui Bogdan-Cristian Dragan şi a dovedit că în cei 5 ani de activitate a învăţat cum se face teatru serios. Au mai fost puse în scenă şi piesa ,,Luna în flăcări” de Sanja Domazet în regia lui Stefan Sabljić, apoi spectacolul cu piesa ,,La căpătâiul bolnavului“ de Marin Sorescu, în regia Ramonei Dumitrean şi ,,Procesul“ de Frantz Kafka în regia lui Bora Drašković etc. Pentru activitatea în domeniul literaturii, a traducerilor, a activităţilor editoriale şi teatrale, Petru Cârdu a primit şi importante premii atât în ţară cât şi recunoştinţe internaţionale, începând cu Premiul Festivalului iugoslav pentru poezie conferit în anul 1980, la Titograd, precum şi în următoarele trei decenii. Am zice chiar că Petru Cârdu a primit mai puţine premii decât a meritat căci, modest din fire, la Comuna Literară Vârşeţ, unde din 1977, după absolvirea studiilor, a îndeplinit funcţia de redactor al activităţii editoriale, iar din 1988, exercita funcţia de preşedinte, Petru Cârdu nu a publicat nici un volum cu poeziile sale. În schimb, a muncit cu abnegaţie la traducerea şi publicarea creatorilor români şi a autorilor literaturii universale, concomitent cu organizarea la Vârşeţ a măreţelor reuniuni internaţionale a creatorilor renumiţi, tribunele ,,La Casa Sterija“, activitatea editorială şi a librăriei KOV, activitatea de documentare, etc. Casa Sterija era sediul KOV în perioada 24 octombrie 1981 şi până în 2006 când acest edificiu a fost confiscat pe motivul că trebuie retrocedat proprietarului expropriat, un act săvârşit ilicit care, a reuşit doar să-l dezamăgească nu însă şi să-l dezarmeze, să cedeze şi să se deziluzioneze cel care a fost spiritus rector şi spiritus movens a mişcării literare la Vârşeţ. Astfel, pentru seratele literare şi lansările de carte organizate la KOV şi cărţile tipărite la editura acesteia, întotdeauna a existat un mare interes căci, după s-a constatat, graţie conceptului înfăptuit de Petru Cârdu, Comuna Literară Vârşeţ a devenit ,,cel mai impresionant salon literar la sud de Viena“ iar, Vârşeţul şi întâlnirile literare internaţionale au fost înscrise cu litere de aur printre reuniunile literare de pe mapamond. Petru Cârdu a desfăşurat şi o remarcabilă activitate în cadrul Societăţii de Limba Română din Voivodina, înfiinţată în anul 1962 de regretatul om de ştinţă, profesorul universitar dr. Radu Flora, renumit cărturar, scriitor şi critic literar, iar înainte de toate lingvist şi dialectolog, lexicograf şi lexicolog, autor de dicţionare, manuale şi antologii. Fondatorul S.L.R. a fost şi un important animator cultural care a ştiut să adune în jurul unor idei nobile şi pe oamenii de ştiiinţă şi cadrel didactice, dar şi oamenii de cultură, persoanele perspicace şi pline de entuziasm. Petru Cârdu a fost printre cei mai tânări participanţi ai primei ediţii a Taberei de Creaţie a Scriitorilor Români din Voivodina, supranumită ,,Colonia Literară“, care a avut loc în toamna anului 1973, mai concret între 13 şi 16 septembrie, la Fântâna Fetei, în Dunele Deliblăţii, fiind organizată de Societatea de Limba Română din Voivodina, revista ,,Lumina” din Panciova şi Comunitatea Cultural-Instructivă din comuna Alibunar. Totodată, Petru Cârdu este şi unul dintre cei mai merituoşi pentru organizarea la Adunarea comunei Vârşeţ a seratei literare desfăşurate în cea de a treia zi a ,,Coloniei Literare 2010“, ultima Tabără de Creaţie la care a participat acest animator cultural pasionat, inventiv şi inspirat, mare entuziast capabil să întrunească în jurul unul proiect atât creatorii cât şi cititorii, lucru demonstrat în nenumărate rânduri, inclusiv când i-a editat pe Nabokov, Cvetajeva, Szimborska… Astfel, pe bunii cunoscători nu i-a surprins nici faptul că Juriul Internaţional al Târgului de Carte de la Belgrad a desemnat Editura Comunei Literare din Vârşeţ drept Editura anului 2004, Petru Cârdu fiind proclamat un editor deosebit de fructuos care a ştiut să tipărească creaţii inedite ale lui Vasko Popa, să ofere publicului şi pe un Tomas Man necunoscut, pe un Paul Celan sau Emil Sioran neobişnuit preezentaţi publicului din Serbia. La fel, lui Petru Cârdu pe merite a fost decernat Premiul de Excelenţă a Societăţii de Limba Română din Voivodina pentru excepţionala contribuţie la dezvoltarea şi cultivarea limbii române literare, la stimularea şi propagarea creaţiei literare, la permanenta propăşire a activităţilor desfăşurate de S.L.R. în nobila sa misiune cultural-ştiinţifică, respectiv educativ-instructivă a românilor din Serbia. Astfel, ingeniosul cărturar plecat în eternitate merită mai mult decât un pios omagiu deoarece prin plecarea dintre noi a acestui magician a cuvintelor, în urma acestei personalităţi rămâne un vid. Lucian Marina