Diferențele și similaritățile între romantism și realism

May 12, 2019

romantism

”Pictura i se oferă artistului. Ea este muzică prin puterea ei de a exprima prin culoare, prin reflexele ei multiplicate care își răspund, prin degradeurile ei, prin imensa ei claviatură, de la umbra neagră sau colorată din adâncul abisurilor și până în vârfurile strălucitoare ale reliefurilor celor mai acuzate- formă a sentimentului” - Élie Faure

De la artist la artist, sentimentul este împachetat într-un mod unic, cu toate caracteristicile ei ceea ce rezultă în idei noi, subiecte reprezentate în alte lumini, fiecare cercetând (sau nu) individualismul său care până la urmă evoluează într-o mișcare nouă. Vorbind despre mișcări artistice, este  important să le dezbatem într-o abordare comparativă pentru ca să le înțelegem mai bine așadar am ales romantismul și realismul. După cum sugerează numele acestor genuri, romantismul este marcat de supranatural, de situații și de oameni care erau perfecți și care nu păreau din această lume.Realismul, pe de altă parte, este bazat pe realitate, cu personaje și setări care sunt inspirate din viața reală. Uneori ele folosesc subiecte similare în munca lor, dar portretizarea acestor subiecte variază foarte mult. Ambele genuri au temeiuri solide în sine și situații diferite care au dus la schimbări în procesele de gândire, care, la rândul lor, au transformat percepția lumii de către om.

Romantismul

Romantismul a fost o mișcare care a culminat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea (aproximativ între anii 1800-1850). A fost împotriva tuturor abordărilor logice și raționale și a cercetat subiectele în realitatea lumii necunoscute care erau perfecte, suprarealiste și frumoase. Nu exista aproape nici un spațiu pentru imperfecțiuni, iar aceste caracteristici au devenit o parte a mișcării romantice numai ca răspuns la natura schimbătoare a lumii (cum ar fi schimbările aduse de Revoluția Industrială). Acest gen se concentrează pe căutarea adevărurilor care nu există.  Alte caracteristici ale romantismului sunt următoarele:

  • Romantismul se ocupă de o viziune foarte idealistă asupra vieții. Totul este perfect într-o lume romantică.
  • Toate personajele din literatura romantică sunt de obicei extreme; eroul are toate calitățile pozitive, în timp ce cel rău are toate calitățile negative.
  • Arta se ocupă de o abordare metaforică a muncii sale. Nimic nu este evident, ci este vag și trebuie bine cugetat la descoperirea adevărului ascuns.
  • Evidențierea frumuseții în orice și concentrarea asupra lucrurilor mici care alcătuiesc viața sunt anumite aspecte ale romantismului care o fac să iasă în evidență într-o aură vie.
  • Fiecare lucrare romantică, indiferent cât de palpitantă, misterioasă sau turbulentă are un sfârșit fericit.

Ca reacție la mișcarea iluministă, opera de artă romantică a fost mai întunecată și a inclus elemente gotice. Culorile, deseori întunecate, au fost alese cu grijă pentru a transmite starea de spirit și expresie, au folosit culori îndrăznețe și contraste ascuțite. În multe picturi romantice, cerul este întunecat sau înnorat.

Similaritățiile și diferențele între opera de artă al lui Rubens și Rembrandt 1/2

Fundalul este aproape întotdeauna negru sau întunecat. Cerul negru și gri exprimă o teamă de necunoscut sau de un fel de pericol care se ridică. Roșul a fost folosit în mod obișnuit pentru apusuri de soare sau îmbrăcăminte. Pictorii romantici au acordat o atenție deosebită detaliilor. Scenele au fost mereu realiste, iar figurile umane au transmis emoții și expresii distincte. Pentru ceruri și peisaje se foloseau lovituri îndraznețe de perie. Cu toate acestea, linii stricte și precise au fost folosite pentru figuri și obiecte umane în prim-plan. De asemena au folosit și tehnica impasto; vopseaua este stratificată în strat gros pe o pânză, adesea cu perii vizibile. Diferite culori sunt aplicate fără a permite uscarea straturilor, creând un aspect puternic texturat. Impasto este folosit pentru a adăuga emoția artistului în pictură.

Artiști din perioada romantismului: Thomas Cole, Francesco Hayez, William Blake, Eugene Delacroix, Caspar David Friedrich, J.M.W. Turner, Francisco Goya.

romantism

Realismul

Realismul a apărut ca o reacție împotriva romantismului  în ultima jumătate a secolului XVIII-lea și a durat până la începutul secolului al XIX-lea. A fost exact opusul tuturor lucrurilor pe care mișcarea le-a făcut.După cum sugerează și numele, realismul s-a ocupat de realitate; ea a prezentat adevărul crud al vieții.  Alte caracteristici ale acestui gen sunt următoarele:

  • Realismul preia situații din viața reală pentru a-și forma baza de subiecte
  • Nici un eveniment care a avut loc în această mișcare nu a glorificat subiectul ales
  • Conceptul de lucru este evident, și nu metaforic. Totul este evident prin însăși natura sa.
  • Realismul scoate în evidență realitatea vieții și nu folosește nici un fel de ornamente pentru a acoperi ceea ce ar putea fi perceput ca fiind urât sau rău.

Culorile reprezentate cu precizie creează un sentiment de spațiu și formă. Culoarea reală a unui obiect, sau "culoarea locală", se menține secundară modului în care culoarea interacționează cu sursele luminoase din jur, care pot modifica aspectul culorii originale.

Diferențele și similaritățile între culturile paleoliticului și cea egipteană

Lumina calda a soarelui, lumina rece din cer si lumina reflectata încălzită, care reflecta alte obiecte, sunt exemple despre cum o culoare locala poate fi afectata de locația sa în spațiu. Este importantă reprezentarea corectă a formelor de viață, a perspectivei și a detaliilor luminii și culorii. Realismul se regăsește în sculpturile grecești antice care descriu cu precizie boxerii și femeile vechi decăzute. Lucrările unor pictori din secolul al XVII-lea, precum Caravaggio, pictorii de olandezi , pictorii spanioli José de Ribera, Diego Velázquez și Francisco de Zurbarán și frații Le Nain din Franța sunt de asemenea reali în abordare.

Artiști din perioda realismului: Gustav Courbet, Ilya Repin, Thomas Eakins, Jean-Francois Millet, Andrew Wyeth, Éduard Manet.

Aneta Gașpar

Bibliografie:

-              FAURE, Elie, Istoria artei. Arta moderna, vol.V, Ed. Meridiane, Bucureşti,1970

-              HOFMANN, Werner, Fundamentele artei moderne, vol. I, II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977

-              www.britannica.com/art/realism-art

-              www.prezi.com

 

Articole similare selectate pentru tine