Ars Arbore: Constantin Brâncuși

Mar 23, 2020

brancusi.jpg

„Viața se aseamănă cu o spirală. Nu știm în ce direcție este ținta ei, dar trebuie să mergem în direcția pe care o credem cea justă.” — Constantin Brâncuși


Considerat un pionier al modernismului, unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului al XX-lea, Brâncuși este numit patriarhul sculpturii moderne. Lucrările sale dezvăluie frumusețea formei pure în sculptură, ele fiind înzestrate cu un mister organic.

Constantin Brâncuși este născut pe data de 19 februarie 1876, în Hobița, Gorj. A învățat singur să citească și să scrie, iar la vârsta de 18 ani a fost admis la Școala de Arte și Meserii din Craiova, absolvind în 1898. Până în 1902, studiază sculputura la Școala de Arte din București. Ecorche sau nudul său executat în 1902, este un studiu atât de precis al anatomiei masculine care este încă folosit la Școala de Medicină din București.

În 1904 se mută la Paris, dornic să-și continuie studiile în ”epicentrul” artistic. Se înscrie la Ecole des Beaux-Arts obținând un loc în studioul lui Auguste Rodin în 1907, dar curând părăsește respectivul artist, susținând: ”Am simțit că nu dau nimic urmând modul convențional de sculptură”.

Nu mult, după 1907, începe perioada maturității a lui Brâncuși. În această perioadă utilizează formele abstracte, sculptează direct din material, spre deosebire de practica mult mai obișnuită de a face un model care urmează să fie turnat sau executat de alții. Pe măsură ce lucrările lui au evoluat, Brâncuși a devenit cufundat în avangarda pariziană.

Brâncuși a demonstrat că arta modernă, păstrând în același timp armonia, echilibrul și umanismul moștenirii sale artistice vest-europene, ar putea proveni din epocile primordiale ale omenirii care au precedat cultura antichității clasice. Formele sale simple, calme, de perfecțiune organică (deși uneori au fost considerate abstracte), reflectă atitudinea creativă fundamentală pentru artele plastice moderne: renunțarea la metoda interpretării sentimentului prin posesiunile și gesturile corpului uman de exemplu - Începutul lumii (1924) sau Socrate (1923).

Brâncuși era interesat de stilizarea formelor în conformitate cu o logică guvernată de cerințele expresiei (de exemplu Cocoșul, 1924). El a redus imaginea în forma esențială, pură, ca în versiunile celebre ale Păsării măiestre. Arta extrem de personală a lui Brancuși nu poate fi etichetată de termenii aplicați mișcărilor moderne, cum ar fi suprarealismul, cubismul, abstractizarea sau futurismul. Exprimă înțelegerea profundă a spiritului intuitiv al creației, care este ingenios integrat cu principalele aspecte stilistice ale artei moderne.

Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuşi după moartea sculptorului. Printre lucrările sale celebre amintim „Coloana Infinitului“, „Poarta Sărutului“ sau ciclurile „Pasăre Măiastră“, „Muza adormită“ şi „Domnişoara Pogany“.

„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.” - Brâncuși.

Aneta Gașpar

 

Articole similare selectate pentru tine

Diferențele și similaritățile între romantism și realism

”Pictura i se oferă artistului. Ea este muzică prin puterea ei de a exprima prin culoare, prin reflexele ei multiplicate care își răspund, prin degradeurile ei, prin imensa ei claviatură, de la umbra neagră sau colorată din adâncul abisurilor și până în vârfurile strălucitoare ale reliefurilor celor mai acuzate- formă a sentimentului” - Élie Faure