Vechea vatră a localității Satu-Nou

Satu-Nou (Banatsko Novo Selo) a luat naștere în perioada înființării graniței militare bănățene, pe drumul important din punct de vedere strategic Panciova – Timișoara. Satul a fost construit conform planurilor strategice ale Consiliului de război din cadrul Castelului Vienez.

Trei mănăstiri medievale uitate din regiunea Vârşeţului

Mănăstirile au avut un rol important în viaţa eclezastică, socială, culturală şi economică, care s-au bucurat de atenţia marcantă a cercetătorilor şi istoricilor din toate timpurile. Multe lucrări şi studii s-au scris şi publicat, totuşi au rămas aspecte şi unele aşezăminte neidentificate şi neclarificate, până în zilele noastre.

Un militant marcant în haiducia balcanică

Pătru Obedan – Stângă din Satu-Nou (Voivodina), s-a afirmat în sudul Dunării ca mare haiduc, luptător împotriva islamizării forţate şi răzbunător al nedreptăţilor sociale la mijlocul secolul al XIX-lea. Istoria haiducului Stângă, reflectată în creaţia orală a poporului, tradiţia îşi găseşte confirmarea întocmai în documentele vremii, respectiv în sursa istorică autentică, informaţii contemporane scrise găsindu-se în arhiva ministerului de Externe din Bucureşti, în arhivele Craiovei şi în cele turceşti.

Despre corul din Râtișor

Din protocolul ședințelor comitetului și sinodului parohial al comunei greco-ortodoxe române din Râtișor din 1891, putem spune liber că activitate culturală organizată la Râtișor avem încă de la finea secolului al XIX-lea, sub îngrijirea bisericii din localitate, deșii bătrânii din sat vorbesc că ar fi existat un cor încă din anul 1878.

Strămoșilor noștri

Voi, vă dormiți somnul de veci

În vechi și nouă țintirime(1)

Sunteți paznicii măreți

Ai zilelor noatre de mâine.

De-acolo, de sus, din deal

Privirea voastră-i peste sat

Vegheați mereu asupra-i clar

Ca să vedeți ce ați lăsat.

Copiii și nepoții voștri

Vin rar, dar vin

Vin, ca să sărute crucea

În vechiul, noul țintirim.

Acolo, acum e tăcere

În vraja cerului senin

Păianjenii își mai țes pânza

Și vrăbii gureșe mai vin.

Vă pare rău că ați plecat

O știu și-i greu

Dar fiți măreți de ce-ați lăsat

În urmă și că nu-i pustiu.

Viața curge jos în vale

Viața liberă de oameni de fier

Cari se îndreaptă în a ...

Comunitatea Românilor din Serbia sistează toate activitățile

Sâmbătă, 16.01.2016, a avut loc prima ședință a Consiliului de Conducere a Comunității Românilor din Serbia din anul 2016. Ședința a fost prezidată de vicepreședintele CRS dr. Ion Omoran, în prezența a 19 membri din 23 ai Consiliului Central. Din cauza imposibilității utilizării sediului central al CRS (fără curent și încălzire), ședința a fost ținută la Consulatul General al României din Vârșeț.

MOMENT DE LA ADUNAREA DESPĂRȚĂMÂNTULUI „ASTREI” DE LA VÂRȘEȚ – 1907

Cea mai importantă adunare, din acele vremuri a românilor de pe aceste meleaguri, a fost ținută la Vârșeț în anul 1907. Este vorba despre adunarea Despărțământului „Astrei”.

Preotul Avram Corcea – un deschizător de drumuri

Avram Corcea a fost şi este încă o personalitate în această parte a Banatului.

ALEGORIA BAROCĂ ÎN ICONOGRAFIA ORTODOXĂ BĂNĂŢEANĂ

În baza poeticii picturale a iconografiei ortodoxe, a creaţiei şi tălmăcirii ei, a fost implicată gândirea alegorică, care a plecat de le ideea neoplatonică medievală a lumii, primind un rol important în cadrul chenarelor barocului bănăţean.

Glasul Cerbiciei, vocea românilor din Serbia

La începutul anului 2016 a apărut numărul 14 (anul VII) al revistei de actualitate, cultură și istorie a românilor din Serbia Glasul Cerbiciei, editat de organizația de interes obștesc „Romanii Independenti din Serbia” (RIS).